Venind, Iisus l-a găsit pe Lazăr pus deja de patru zile în mormânt. Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii. Mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le aducă mângâiere pentru fratele lor. Când Marta a auzit că vine Iisus, I-a ieşit în întâmpinare, iar Maria stătea în casă. Atunci Marta I-a zis lui Iisus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit; dar şi acum, ştiu că orice ai cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” Iisus i-a spus: „Fratele tău va învia.” Marta I-a zis: „Ştiu că va învia la înviere, în ziua din urmă.” Iisus i-a spus: „Eu sunt Învierea şi Viaţa: cel care crede în Mine, chiar dacă moare, va trăi şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veci. Crezi aceasta?” I-a spus: „Da, Doamne, cred că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume.”
După ce a zis aceasta, s-a dus să o cheme pe Maria, sora ei, spunându-i în taină: „Învăţătorul este aici şi te cheamă.” Ea, auzind, s-a sculat în grabă şi s-a dus la El. Iisus nu intrase în sat, ci se afla tot în locul unde Îi ieşise Marta în întâmpinare. Iar iudeii care erau cu Maria în casă şi o alinau, văzând că s-a sculat în grabă şi a ieşit, au mers după ea, crezând că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.” Atunci Iisus, văzând-o plângând şi pe iudeii care veniseră cu ea plângând şi ei, a suspinat cu duhul, s-a tulburat şi a zis: „Unde l-aţi pus?” Ei I-au zis: „Doamne, vino şi vezi!” Şi Iisus a plâns.