Sofonia 1
1
I. ZIUA DOMNULUI, ÎN IÚDA
1Cuvântul Domnului care a fost către Sofonía, fiul lui Cușí, fiul lui Ghedalía, fiul lui Amária, fiul lui Ezechía, în zilele lui Iosía, fiul lui Amón, regele lui Iúda#1,1 În mod obișnuit, genealogia profetului se termină la numele tatălui (cf. Ier 1,1; Os 1,1; Il 1,1). În cazul lui Sofonía, ea merge până la a patra generație, probabil pentru că în a patra generație a lui Sofonía se găsește Ezechía (după unii omonimul regelui din Iùda: 713-686 î.C.), iar faptul că tatăl profetului se numea „Cuși” (= „etiopianul”) trimite la origini africane decât ebraice. Epoca activității lui Sofonía este sincronizată cu cea a domniei lui Iosía (640-609 î.C.), deși datele care se găsesc în activitatea lui Sofonía dovedesc că evenimentele s-au petrecut până la 630 î.C..
Preludiu cosmic#1,2 Profeția din Sof 1,2-3 subliniază amploarea universală a oracolului profetic.
2„Voi șterge totul de pe fața pământului
– oracolul Domnului.
3Voi șterge pe om și pe animal,
voi șterge păsările cerului
și peștii mării,
îi voi face să se poticnească
pe cei fărădelege;
îl voi nimici pe om
de pe fața pământului
– oracolul Domnului.
Împotriva cultului străinilor
4Îmi voi întinde mâna#1,4 Este imaginea amenințării cu pedeapsa în Is 9,12.17.21; 10,5; 14,26-27.
împotriva lui Iúda
și împotriva tuturor locuitorilor
Ierusalímului#1,4 Deși este menționat Regatul lui Iùda, în realitate profetul are înaintea lui numai cetatea Ierusalímului, întrucât doar ea rămăsese independentă (cf. 2Rg 21); lucrul acesta este confirmat de faptul că aici se săvârșesc toate relele denunțate de profet (cf. Sof 1,4-6.8-13).;
voi nimici din locul acesta
restul lui Báal,
numele preoților păgâni#1,4 Este vorba de preoții care slujesc idolilor (cf. 2Rg 23,5; Os 4,4; 10,5).
și al preoților,
5pe cei care se prosternă pe acoperișuri înaintea oștirii cerurilor#1,5 Cultul astral a fost importat din Asíria și s-a răspândit rapid în timpul domniei lui Manàse și al lui Amòn (cf. Dt 4,19; 2Rg 21,3-5; 23,2-5.12; Ier 8,2; 19,13 etc.). Locul cultului adus acestor stele îl constituiau acoperișurile caselor (cf. Is 33,29).,
pe cei care se prosternă
și jură pe Domnul
și pe cei care jură#1,5 Vinovăția acestor idolatri este amestecul dintre cultul adus Domnului și cultul adus altor divinități. pe Milcóm#1,5 Este divinitatea principală a panteonului din Amòn, al cărui cult la Ierusalím este atestat încă din timpul lui Solomòn ( 1Rg 11,7). Se găsesc urme și la începutul domniei lui Iosía (cf. 2Rg 23,13). Unii citesc „Milic”, o divinitate feniciană care se referă la cultul crud practicat în Iùda în timpul lui Sofonía (cf. 2Rg 23,10; Ier 7,31; 32,25; Ez 16,20-21).,
6pe cei care se abat
de la urmarea Domnului,
pe cei care nu-l caută pe Domnul
și nu întreabă de el”.
7Tăcere#1,7 Expresie tipică pentru a indica așteptarea prezenței divinității. Este o formulă liturgică (cf. Hab 2,20; Zah 2,17; Ap 8,1). înaintea Domnului Dumnezeu!
Căci se apropie ziua Domnului
și Domnul a stabilit un sacrificiu#1,7 Aici, sacrificiul este imaginea pedepsei divine (cf. Is 25,6; 34,6; Ier 46,10; Ez 39,17-19; Ap 19,17-18).
și i-a sfințit pe cei pe care i-a chemat#1,7 Oaspeți invitați la sacrificiu se întâlnesc și în 1Sam 9,13.22; 2Sam 6,19; 15,11; 1Rg 1,9; Neh 8,10. Întrucât invitații nu sunt specificați aici, probabil se vorbește despre victimele înseși, care sunt deja în stare de puritate rituală și pregătite pentru sacrificiu. Așa cum victima irațională trebuie să fie fără meteahnă, la fel, în situația de față, ființele raționale, înainte de a fi oferite ca sacrificiu, trebuie să fie pregătite prin purificări rituale, cum s-a întâmplat pe timpul lui Ilie (1Rg 18,19-40) și al lui Iehù (2Rg 10,18-27). Totuși, expresia este doar metaforică..
Împotriva demnitarilor de la curte
8„În ziua jertfei Domnului,
îi voi pedepsi pe conducători
și pe fiii regelui#1,8 Este vorba de populația de la curte care, aservită Asiriei, exercita regența în timpul când Iosía era minor.
și pe toți cei ce îmbracă haine străine,
9îi voi pedepsi pe toți cei care sar
pragul#1,9 Unii cred că este vorba despre „ritul pragului”, cunoscut, în Biblie, la filisteni ( 1Sam 5,5) și, în istoria religiilor, la popoarele antice și mai moderne: gestul consta în evitarea punerii piciorului pe pragul unui templu atunci când se intra sau se ieșea. Alții sunt de părere că în această situație nu este vorba de templu, ci de palatul regal. Totuși, chiar dacă din confruntarea cu 1Sam 5,4-5, unde se întâlnește același cuvânt, „mip̄tān”, s-ar putea deduce că se referea la scara pe care era așezată imaginea zeului-dragon, iar în Ezechièl pare că era fundamentul sanctuarului din Ierusalím (cf. Ez 9,3; 10,4.18; 47,1); aici ar putea să se refere la scara tronului (cf. 1Rg 10,19-20; 2Rg 9,13; 20,11). în ziua aceea,
pe cei care umplu casa stăpânilor lor
cu violență și cu înșelăciune#1,9 Pentru Sofonía, nu este vorba numai de delicte împotriva religiei, ci și împotriva dreptății sociale (cf. Is 3,14-15; Ez 22,27-29; Am 3,10; Mih 2,2.8-9; 3,1-3.9-10)..
Împotriva comercianților din Ierusalím
10În ziua aceea – oracolul Domnului –
glas de țipăt va fi
de la Poarta Peștilor#1,10 Este situată, cu siguranță, în partea de nord a cetății, dar nu se știe cu precizie locul ei. Probabil corespunde cu actuala poartă a Damàscului. După Neh 3,8; 12,39, se găsea între Poarta Veche și Poarta Oilor, aproape de turnul Hananeèl. După 2Cr 33,14, făcea parte din zidul nou, construit de Manàse. Probabil este Poarta de Mijloc din Is 39,1-3, la jumătatea zidului de nord.,
geamăt din a doua [parte a cetății]#1,10 Lit.: „dintr-a doua”; probabil corespunde cartierului cetății care se afla în apropierea Porții Peștilor. Această denumire apare numai în 2Rg 22,14; 2Cr 34,22 și, probabil, în Neh 11,9. Se crede că ar fi partea nouă a cetății, construită de Manàse.,
ruină de pe coline#1,10 Nu este vorba despre colinele care înconjoară Ierusalímul, ci de partea cea mai înaltă a cetății înseși..
11Gemeți, locuitori din Mactéș#1,11 Sfântul Ieronim identifică această denumire cu „Valea Síloam”, Targùmul, cu Valea Cèdron, iar Iosíf Flaviu, cu Tyròpeon.!
Căci a fost distrus tot poporul
din Canaán#1,11 Așa sunt numiți, în mod metaforic, cei care se ocupau de comerț (cf. Is 23,8; Ez 16,29; Os 12,8; Zah 11,7; 14,21; Iob 41,6; Prov 31,24 etc.). Metafora amintește de timpurile când evreii, proaspăt sosiți, făceau comerț cu canaaneenii din țară.,
au fost nimiciți
toți cei care cântăresc argint.
Împotriva celor necredincioși
12În acel timp,
voi cotrobăi Ierusalímul cu torțe#1,12 Imaginea este inspirată din obiceiul gărzilor de noapte care inspectau cu torțe fiecare colț al cetății în căutarea dușmanilor sau a cetățenilor vinovați (cf. Is 45,3; Lc 15,8).
și-i voi pedepsi pe oamenii
care se complac în lâncezeala lor#1,12 Expresia folosită în ebraică se referă la drojdia care se depune în vasul cu vin. Aici se referă la excremente.
și care spun în inima lor:
«Domnul nu face nici bine, nici rău#1,12 Este negarea absolută a intervenției lui Dumnezeu în guvernarea lumii și a istoriei: este profesarea ateismului practic. Comportamentul demonstrează o astfel de gândire și convingere (cf. Is 5,12-13; Mal 2,17; Ps 10,4; 14,1; 73,10-12).».
13Bogăția lor va fi pentru pradă
și casele lor, spre devastare;
vor construi case,
dar nu le vor locui,
vor planta vii, dar nu vor bea
din vinul lor”.
Ziua Domnului#1,14 La fel ca în Is 2,6-22; Am 5,18-20, „ziua” este o manifestare impresionantă a puterii Domnului. Domnul apare ca războinic (cf. Ex 15,3; 2Sam 5,24; Ps 18,8-15 etc.), dar își îndreaptă armele împotriva propriului popor păcătos. Acest poem a inspirat textul din Il 2,1-11 și pe autorul medieval al lui Dies íræ.
14Se apropie ziua Domnului, cea mare,
se apropie și [vine] foarte repede.
Este glasul zilei Domnului,
iar cel viteaz strigă cu amar.
15Zi de indignare este ziua aceasta,
zi de strâmtorare și de necaz,
zi de ruinare și de devastare,
zi de întuneric și de negură,
zi cu nori și cu beznă,
16zi cu trâmbiță și cu strigăt
pe toți munții,
pe fortărețe și pe vârfurile#1,16 Lit.: „colțuri”. colinelor.
17Atunci îl voi strâmtora pe om
și ei vor umbla ca orbii,
pentru că au păcătuit
împotriva Domnului;
va fi împrăștiat sângele lor ca praful
și carnea lor, ca gunoiul.
18Nici argintul și nici aurul lor
nu-i vor putea salva
în ziua furiei Domnului;
toată țara va fi devorată
de focul geloziei sale.
Va termina, ba mai mult, va face
teroare pentru toți locuitorii țării. #2Rg 22,1; Ier 1,2 #Ier 7,20; Os 4,3 #2Rg 23,4-5 #2Rg 21,3-5; 23,12 #Dt 4,19 #Is 1,4; 9,12 #Hab 2,20; Zah 2,17 #Ap 19,17-18 #Neh 3,3 #2Rg 22,14 #Is 23,8; Zah 14,21 #Ps 10,11; 73,11; 94,7 #Dt 28,30; Mih 6,15 #Il 2,1 #Il 2,2; Am 5,18.20 #Il 2,1 #Ier 9,21; Ps 79,2-3 #Ez 7,19; Prov 11,4 #Dt 4,24; 32,22; Evr 12,29
Selectat acum:
Sofonia 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași