Zaharia 7
7
Întrebare cu privire la post
1În anul al patrulea al lui Dárius, regele, cuvântul Domnului a fost către Zaharía, în [ziua] a patra a lunii a noua, adică Chislév#7,1 Este luna noiembrie a anului 518 î.C.. 2Cei din Bétel i-au trimis pe Sar-Éțer#7,2 Ar putea fi numele compus al unei singure persoane, care, în numele întregii colectivități, a luat inițiativa de a trimite o delegație din Babilòn la Ierusalím pentru a cere directive cu privire la viața comunității din exil. În felul acesta, numele personal Bètel-Șarețèr ar fi transcrierea ebraică a acadianului „Bit-Ilù-Sar-Usùr” (zeul „Bit-Ilù este fiul și ucigașul lui”). și pe Réghem-Mélec cu oamenii lor, ca să îmbuneze fața Domnului#7,2 Primul scop pentru care sunt trimiși călătorii este cultual. Chiar dacă templul nu era încă funcțional, actele de cult, în special cele sacrificiale, începuseră încă din anul edictului eliberării (cf. Esd 3,1-6). 3și să le spună preoților#7,3 Îndată după sfârșitul exilului, preoții întorși la Ierusalím și-au reluat slujirile sacerdotale (cf. Esd 2,36-70). Nu locuiau toți la Ierusalím, dar, pe rând, slujeau la sanctuarul din cetatea sfântă. Una dintre misiunile lor era rezolvarea cazurilor cu caracter religios și cultual. care erau în casa Domnului Sabaót și profeților#7,3 Profeții erau întrebați ca niște cetățeni privați în probleme cu caracter extraordinar.: „Trebuie să plâng în luna a cincea#7,3 Niciun rit penitențial nu este prescris în calendarul liturgic înainte de exil (cf. Num 28–29). În luna a cincea, care corespunde lunilor iulie-august, mai precis în ziua a șaptea (22 iulie 587 î.C.), Ierusalímul a fost distrus, templul incendiat și populația deportată în masă în Babilòn (cf. 2Rg 25,8-21). Cu siguranță, ziua aceea a fost amintită prin rituri penitențiale și, în special, prin postul public. și să mă abțin cum am făcut-o în acești ani#7,3 Mai exact, din iulie 585 î.C., adică de șaizeci și nouă de ani.?”.
Rememorarea trecutului
4Cuvântul Domnului Sabaót a fost către mine: 5„Spune întregului popor al țării și preoților#7,5 Înainte de toate, deoarece aceștia constituiau tribul lui Levi, pus deoparte pentru Dumnezeu; apoi, pentru că preoția are în cadrul comunității misiunea calificată de a conduce poporul, întrucât puterea politică nu era restabilită; al treilea motiv vine din natura religioasă a problemei puse de delegație.: «Când ați postit și ați jelit în [lunile] a cincea și a șaptea în acești șaptezeci de ani, oare ați postit pentru mine? #7,5 După cum în luna a cincea era amintită căderea Ierusalímului (cf. 2Rg 25,8-21), în luna a șaptea era amintită asasinarea lui Ghedalía (cf. 2Rg 25,25; Ier 41,1), constituit guvernator al Iudeii, om iubit de popor, dar trădat de antibabilonieni. Aceste zile de doliu, chiar dacă îmbrăcau un caracter liturgic, comemorau numai date triste din punct de vedere național; așadar, nu aveau o semnificație religioasă și nu erau acte de cult. Profeții au avertizat poporul împotriva ritualismului steril, care nu este însoțit de un angajament moral corespunzător (cf. Is 1,10-20; Ier 14,12; Am 5,21). 6Și când mâncați și beți, oare nu voi mâncați și beți?#7,6 Expresia „a mânca și a bea” este caracteristică pentru a indica ospățul de la sacrificiile de comuniune (cf. Ex 24,11). 7Oare nu [vă amintiți] de cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeții de odinioară#7,7 Este vorba de profeții anteriori exilului, canonizați ca mesageri autentici ai cuvântului Domnului, care trebuia cunoscut și pus în practică. când Ierusalímul era locuit și liniștit, împreună cu cetățile dimprejur, când Négheb și Șefeláh erau locuite?»”. 8Cuvântul Domnului a fost către Zaharía. 9Așa spune Domnul Sabaót: „Judecați după dreptate și adevăr, arătați milostivire și îndurare fiecare față de fratele său! 10Nu-i oprimați pe văduvă, pe orfan, pe străin și pe nevoiaș#7,10 Aceste patru categorii de persoane se bucură de o considerație aparte în predica profetică (cf. Is 1,17; Ier 22,3; Ez 22,7). Drepturile lor particulare recunoscute (pâinea, hainele, spicele, măslinele și strugurii lăsați pe câmp și zeciuiala trienală) trebuiau respectate cu sfințenie (cf. Dt 24,19-21; 26,12-13). și nimeni să nu plănuiască în inima sa răul împotriva fratelui său!”. 11Dar ei au refuzat să dea atenție, și-au întors spatele#7,11 Lit.: „umărul”. Chiar dacă expresia nu este folosită des, ea exprimă abandonarea conștientă din partea Israèlului a obligației de a umbla după voința Domnului (cf. Neh 9,29). Vinovăția este consumată. din neascultare, și-au astupat#7,11 Lit.: „și-au îngreunat”. Nu este vorba numai de fragilitatea voinței, ci de răutatea și nerecunoștința cea mai gravă (cf. Is 6,10; Ier 7,24.26; 11,8; 17,23; 34,14 etc.). urechile ca să nu audă. 12Și-au pus inimile să fie ca diamantul, ca să nu asculte legea și cuvintele#7,12 Legea (Torà) și cuvintele exprimă conținutul global al revelației divine. Este aici o primă schiță a formulei care va deveni clasică: Legea și Profeții (cf. Mt 7,12; 22,40). pe care le-a trimis Domnul Sabaót prin Duhul său, prin profeții de odinioară. Iar Domnul Sabaót a fost [cuprins] de o mânie mare. 13„După cum s-a strigat, iar ei nu au ascultat, tot așa ei strigă, și eu nu-i ascult – spune Domnul Sabaót. 14I-am împrăștiat printre toate neamurile pe care nu le cunoșteau. Țara a fost devastată în urma lor, încât nu a mai fost cine să treacă și nici cine să se întoarcă. Ei au făcut#7,14 Lit.: „au pus”. țara plăcută să fie o devastare”#7,14 Într-o sinteză succintă, profetul evocă drama din 586 î.C.. #Ex 32,11; Ps 119,58 #Lam 2,18; Ps 137,1; Il 2,12 #Is 58,5; Mt 6,16 #8,16 #Dt 24,17; Am 8,4; Is 1,16-17 #Is 6,10; Ier 18,12; Ez 2,4 #Ez 11,19; 2Rg 17,14; Neh 9,16
Selectat acum:
Zaharia 7: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași