Romani Introducere
Introducere
Autorul și conținutul.
Sfântul Paul este un rabin evreu de cetățenie romană și de limbă greacă, născut la Tars, în Cilícia. Încercările de a pune la îndoială autenticitatea scrisorii au fost puține și fără fond.
Este limba greaca specifică lui Paul, în care stilul este caracterizat de expresii concise. Referitor la genul epistolar, apare o mare varietate de forme literare, printre care raționamentul abstract, expunerea de tip rabinic și interpretarea midrașică a Vechiului Testament, îndemnul înflăcărat, imnul și poezia etc.
În ceea ce privește destinatarii, comunitatea din Roma îi era cunoscută sfântului Paul numai din auzite în momentul în care se adresează creștinilor romani de proveniență iudaică (exista o mare comunitate de evrei cu 13 sinagogi; împăratul Clàudiu a expulzat, în anul 49 d.C., cam 50.000 dintre ei), dar și păgână. Apostolul se prezintă comunității pe care vrea s-o viziteze în călătoria pe care o are în proiect spre Spania.
Sfântul Paul se afla la Corínt spre sfârșitul celei de-a treia călătorii misionare și înainte de a se întoarce la Ierusalím pentru a duce colecta strânsă în Bisericile din Grecia pentru Biserica din Ierusalím.
Nu există o certitudine cu privire la data redactării scrisorii. A fost scrisă cu siguranță după anul 54 (începutul călătoriei a treia) și înainte de anul 59, când a sosit Pòrcius Fèstus la Cezarèea ca guvernator. Probabilitatea cea mai mare este pentru iarna anilor 57-58, mai precis în luna martie 58.
Teologia.
Pornind de la experiența proprie iudaică și creștină, sfântul Paul abordează și aprofundează o tematică teologică fundamentală: evanghelia. Evanghelia este vestirea lui Cristos mort și înviat, care se întâlnește cu fiecare om, interpelându-l personal și punându-l în fața unei decizii: dacă omul se deschide necondiționat evangheliei și o acceptă prin credință, găsește calea mântuirii, dar dacă i se închide și o respinge, se află pe calea pierzării. Sfântul Paul are încredere în om și subliniază capacitatea lui naturală de a ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu din creație. Totuși, omul este înclinat spre păcat. Dacă pentru păgân nu există nicio posibilitate de a ieși din păcat, evreul se consideră mântuit prin Lege. Dar chiar și evreul constată că nu poate respecta în totalitate prescrierile Legii. Deci toți oamenii, descendenții lui Adàm, sunt sub păcat. Singura posibilitate de mântuire este atașarea de cuvântul și persoana lui Cristos prin credință. Odată eliberat de starea de păcat prin Botez, creștinul devine fiu al lui Dumnezeu și este condus de Duhul Sfânt, trebuind să trăiască în conformitate cu noua lui condiție de îndreptățit.
O problemă care îl macină pe Apostol este refuzul evreilor de a primi evanghelia și de a asculta de Cristos. Care va fi deci soarta lor? Pentru sfântul Paul este clar că evreii sunt aleși de Dumnezeu, iar Dumnezeu nu se poate dezice. Evreii se vor putea mântui numai prin acceptarea lui Cristos. Totuși, împietrirea lor face posibilă constituirea unui popor nou, format din păgâni și evrei convertiți. Aceștia trebuie să rămână recunoscători că au fost altoiți pe trunchiul poporului ales.
Toți cei care acceptă evanghelia sunt datori să trăiască o viață nouă, oferindu-se ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu. Ei trebuie să se deschidă către frați conform carismelor primite de la Duhul Sfânt. De asemenea, trebuie să se preocupe de menținerea comuniunii în Biserică și a solidarității în societatea civilă. Sfântul Paul le recomandă creștinilor să urmeze exemplul lui Cristos în susținerea celor mai slabi în credință, după principiul „celălalt este mai important decât mine”.
Toate aceste teme îl prezintă pe sfântul Paul drept un apostol conștient de misiunea sa, preocupat chiar și pentru comunitățile pe care nu le-a fondat, decis și exigent, dar plin de gingășie și de înțelegere pentru toți.
Structura.
În partea dogmatică în care face o autoprezentare (1,1-15), sfântul Paul intră în problema de fond: toți oamenii sunt marcați de păcat și sunt justificați prin credința în Isus Cristos (1,16–11,36): este partea dogmatică a scrisorii. În „partea morală”, Apostolul insistă asupra folosirii corecte a carismelor și a trăirii după exemplul lui Cristos (12,1–15,13). În încheiere, sfântul Paul își prezintă misiunea lui de apostol precum și dorința de a-i întâlni pe credincioșii din Roma (15,14–16,27).
I. PROLOG (1,1-15)
II. PARTEA DOGMATICĂ (1,16–11,36):
de la păcat la mântuirea prin credință (1,18–4,25);
de la moarte la viață (5,1–6,23);
de la Lege la Duh (7,1–8,39);
planul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea Israèlului (9,1–11,36).
III. PARTEA MORALĂ (12,1–15,13);
IV. EPILOG (15,14–16,27).
Selectat acum:
Romani Introducere: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași