Proverbe 26
26
Nesimțitul, leneșul, certărețul și cel fals
1Ca zăpada, vara, și ca ploaia, la seceriș, așa celui nesimțit nu i se potrivește gloria#26,1 Aici trebuie înțeleasă ca o poziție socială, economică sau morală de prestanță..
2Ca pasărea care se abate
și ca rândunica în zbor,
așa nu va veni blestemul fără motiv#26,2 Discursul nu se referă aici la cel nesimțit, ci la valoarea formulelor de blestem comune la popoarele din Antichitate (cf. Num 23,8; Dt 23,5-6) și chiar la poporul lui Israèl (cf. Num 5,11-31), în special în ambientul alianței (cf. Dt 28,15-46). Proverbul îi spiritualizează natura, afirmând că astfel de formule își produc efectul nu pentru eficacitatea lor magică intrinsecă, ci din cauza prezenței reale a unei vinovății în cel față de care este îndreptat blestemul..
3Biciul este pentru cal,
frâul e pentru măgar,
iar nuiaua, pentru spatele celor nesimțiți.
4Nu-i răspunde celui nesimțit
după nebunia lui,
ca să nu devii și tu asemenea lui!
5Răspunde-i celui nesimțit după nebunia lui, ca să nu devină înțelept în ochii săi#26,5 Contradicția dintre cele două versete este intenționată și joacă pe două semnificații ale expresiei: „după nebunia lui”.!
6Își taie picioarele și bea violență
cel care trimite lucruri
prin mâna unui nesimțit.
7Cum se leagănă picioarele unui olog, așa este proverbul în gura celui nesimțit#26,7 Proverbul ebraic este construit cel mai des din propoziții organizate în distihuri, în paralelism, creând o balansare echilibrată a gândirii și a exprimării. Apropierea dintre nesimțit și olog evocă aici incoerența propunerilor sale, datorate lipsei capacității de reflecție..
8Cum se trage o piatră cu praștia#26,8 Lit.: „leagă, închide o piatră în praștie”, ceea ce ar însemna un lucru stupid și inutil. A acorda o cinste unui nesimțit este mai mult stupid decât periculos.,
așa este cel care-și dă onoarea
unui nesimțit.
9Ca un spin care ajunge#26,9 Lit.: „urcă”. în mâna unui bețiv, așa este proverbul în gura celui nesimțit#26,9 După textul ebraic, sensul proverbului ar părea să fie că „înțelepciunea în gura nesimțitului este ca un braț de spini în mâna unui bețiv: crede că are un buchet de flori, dar sunt numai spini care înțeapă”..
10Ca un arcaș care-i străpunge pe toți
sunt cel care-l tocmește pe nesimțit
și cel care-i tocmește pe trecători.
11Precum câinele#26,11 Imaginea câinelui care se întoarce la locul unde a vomitat – reluată în 2Pt 2,2 – sugerează faptul că nesimțitul nu este capabil să-și abandoneze nebunia, întorcându-se des la ea (cf. Prov 27,22). care se întoarce
la ce a vomitat,
așa este nesimțitul care-și repetă nebunia#26,11 LXX are: „Precum câinele când merge la vărsătura lui și ajunge scârbos, tot așa smintitul care, prin răutatea lui, se întoarce la păcat. n Este o rușine care duce la păcat și este o rușine care-i slavă și har”..
12Ai văzut un om înțelept în ochii lui?
Este mai multă speranță
pentru un nesimțit decât pentru el.
13Leneșul zice: „Este un leu tânăr
pe drum; Este un leu tânăr prin piață”.
14Cum se învârte poarta pe țâțânile ei,
așa și leneșul, în patul său.
15Leneșul își uită mâna în farfurie
și obosește să și-o întoarcă la gura lui#26,15 Unii interpreți au emis ipoteza că termenul „leneș” ar fi trebuit înlocuit de „nesimțit”, întrucât este o caracteristică a celui nesimțit aceea de a se crede înțelept în proprii ochi (cf. Prov 12,15)..
16Leneșul este înțelept în ochii lui
mai mult decât șapte care răspund#26,16 Lit.: „întorc”. chibzuit.
17Ca unul care apucă de urechi un câine este cel care trece și se amestecă
într-o dispută care nu este a lui.
18Ca unul care, făcând-o pe nebunul, lansează săgeți aprinse, sulițe și moarte,
19așa este omul care-l înșală pe aproapele său și spune: „Oare nu pot râde?”.
20În lipsa lemnelor, se stinge focul;
unde nu este cel care murmură,
se liniștește discordia.
21Cum este cărbunele pe jăratic
și lemnele pe foc,
așa este omul discordiilor, care aprinde cearta.
22Cuvintele celui care murmură
sunt ca delicatesele,
ele coboară în adâncurile inimii#26,22 Lit.: „camerele pântecelui”..
23Argint cu zgură care acoperă lutul
sunt buzele înflăcărate și inima rea.
24Cel care urăște
se recunoaște de pe buzele sale
și în interiorul său pune înșelăciune.
25Când se arată binevoitor cu glasul lui,
nu-l crede,
căci șapte lucruri abominábile sunt
în inima lui.
26Este acoperită ura lui prin prefăcătorie, dar va fi descoperită răutatea lui în adunare#26,26 Este puțin probabil să fie vorba de o adunare oficială, cultuală, la care fac aluzie pasajele din Ps 89,6; 107,32; 149,1. Cuvântul indică aici pur și simplu o mulțime de oameni în public..
27Cel care sapă groapa cade în ea
și piatra se întoarce asupra celui
care o rostogolește.
28Limba mincinoasă îi urăște
pe cei pe care-i zdrobește
și gura lingușitoare produce#26,28 Lit.: „face”. ruină. #10,13 #13,17 #26,9 #26,7 #2Pt 2,22 #3,7 #29,20 #19,24 #22,10 #18,8 #6,12 #1,31; 28,10 #6,12
Selectat acum:
Proverbe 26: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași