Proverbe 12
12
Calea dreptății
1Cine iubește disciplina iubește cunoașterea,
dar cine urăște reproșul este un prost#12,1 Ideea de bază a proverbului stabilește un raport direct între știință și disciplină, între prostie și disprețul disciplinei: este gândul drag înțelepților (cf. Prov 9,7-9; 13,18; 15,5; Sir 21,6)..
2Cel bun obține favoare de la Domnul,
dar pe omul planurilor [rele] îl face vinovat.
3Omul nu se stabilizează prin vinovăție, iar rădăcina celor drepți nu va fi smulsă.
4Femeia de valoare#12,4 Expresia ebraică se referă la o femeie practică și indică un tip de femeie, bună din punct de vedere moral (cf. Rut 3,11) și abilă în conducerea casei (cf. Prov 31,10-29). este cununa soțului ei, dar cea nerușinată#12,4 În sine, termenul se opune ideii despre femeia de valoare, dar conține și ideea de vulgaritate și de nulitate, în contrast cu imaginea cununei, simbol al femeii capabile. este ca putregaiul
în oasele sale.
5Gândurile celor drepți sunt judecată,dar abilitatea celor vinovați este înșelăciune#12,5 Nu numai pentru că promit un bun care se dovedește a fi rău (cf. Prov 1,18-19), dar și pentru faptul că acțiunea lor este în contrast cu norma corectă a acțiunii umane, care ar trebui să fie întotdeauna dreptatea și echitatea..
6Cuvintele celor vinovați sunt o capcană
pentru [a vărsa] sânge,
dar gura celor drepți îi salvează.
7Cei vinovați sunt răsturnați și nu mai există, dar casa celor drepți#12,7 Imaginea este asemănătoare aceleia exprimate de Isus în parabola înțeleptului care-și construiește casa pe stâncă și în cea a nebunului care-și construiește casa pe nisip (Mt 7,24-27). rămâne în picioare.
8Omul este lăudat pentru prudența lui,
dar cel cu inima perversă este disprețuit.
9Este mai bun unul disprețuit#12,9 Adică cel care, în societate, nu aparține unei clase înalte (magistrați, bogați, nobili etc.), așa cum apare din context și din confruntarea cu 1Sam 18,23; Is 3,5.,
dar care are un sclav,
decât unul onorat, dar lipsit de pâine.
10Cel drept își cunoaște animalele#12,10 Lit.: „cunoaște sufletul animalului său”.,
dar măruntaiele celor vinovați sunt crude.
11Cel care-și lucrează pământul
se satură de pâine,
dar cine umblă după deșertăciuni
este sărac cu inima#12,11 LXX are: „Cine-și lucrează pământul se va sătura de pâine, dar cei ce umblă după fleacuri sunt lipsiți de minte. 11a Cine caută plăcere în petreceri cu vin va lăsa necinstirea să-i pătrundă între întărituri”..
12Cel vinovat tânjește după vânatul
celor răi,
dar rădăcina celor drepți dă [rod].
13Vinovăția buzelor este o capcană#12,13 Imaginea este luată din lumea vânătorească: vânătorul își întinde capcana pentru a prinde prada. În concret, sunt trucurile de care se folosește nelegiuitul pentru a dăuna celor buni (cf. Prov 12,5; 1,10-17).
pentru cel rău,
dar cel drept iese din strâmtorare.
14Omul se satură de bunăstare
din rodul gurii
și fiecăruia i se întoarce răsplata mâinilor.
15În ochii nebunului, calea lui este dreaptă,
dar înțeleptul ascultă de sfaturi.
16Nebunul își face cunoscută ziua
indignarea,
dar cel isteț își ascunde ocara.
17Cel care răsuflă adevărul
face cunoscut ceea ce e drept,
dar mărturia celor mincinoși
este înșelăciune.
18Cel care flecărește#12,18 Este cel care vorbește fără să gândească, grăbit, așa cum face prostul din v. 16. Se poate întâmpla aceasta atunci când se face un jurământ (cf. Lev 5,4); așa s-a comportat Moise la apele de la Meríba (cf. Num 20,10; 27,14; Ps 106,33). Însă proverbul pare să se refere, înainte de toate, la unul care vorbește fără a se gândi la efectele cuvintelor sale cu privire la alții.
este ca străpungerea sabiei,
dar limba celor înțelepți vindecă.
19Buzele adevărului sunt întărite
pentru totdeauna,
dar limba mincinoasă
este [doar] pentru o clipă#12,19 LXX are: „Buzele sincere îndreaptă mărturia, dar martorul grăbit are limbă necinstită”..
20Înșelăciune
este în inima celor care plănuiesc răul,
iar bucuria este
pentru cei care sfătuiesc pacea.
21Nu i se întâmplă celui drept nicio nelegiuire,
dar cei vinovați sunt plini de rău.
22Lucru abominábil pentru Domnul
sunt buzele mincinoase,
dar cei care fac adevărul#12,22 Sunt cei care acționează conform cu ceea ce mărturisesc buzele (cf. Ps 50; Mt 7,21-23; Ef 4,15). sunt plăcerea lui.
23Omul isteț își acoperă cunoașterea, dar inima celor nesimțiți strigă nebunia.
24Mâna celor harnici va conduce,
dar leneșul va fi supus la tribut.
25Îngrijorarea întristează inima omului, dar vorba bună îl îmbucură.
26Cel drept este spionat#12,26 Verbul ebraic corespunzător („tûr”) arată că dacă cineva face cercetări, reușește să găsească locul pe care-l caută (cf. Num 10,33; Dt 1,33; Ez 20,6). Dreptul, chiar dacă nu fără dificultate și multe încercări, reușește întotdeauna ceea ce-l satisface, așa cum animalele găsesc pășunea. de prietenul său, dar calea celor vinovați îi face să rătăcească#12,26 LXX are: „Judecătorul drept va fi propriul său prieten, dar judecățile necredincioșilor sunt fără cruțare. Pe păcătoși îi vor urmări necazurile și calea necredincioșilor îi va rătăci”..
27Lenea nu-și frige vânatul#12,27 Imaginea este luată de la vânătoare, unde cel leneș nu va avea parte decât de fumul fripturii.,
dar averea prețioasă a omului este hărnicia.
28Pe cărarea dreptății este viață și pe calea croită [de ea] nu este moarte. #10,17 #8,35 #14,30 #Sir 10,27 #27,23; Sir 7,22 #28,19 #18,20; 13,2; 18,21 #6,12 #11,20 #13,16 #6,6
Selectat acum:
Proverbe 12: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași