Numeri INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlu și conținut.
Cartea, în limba ebraică, ia numele nu de la prima expresie („wayᵊḏabbēr” = „a vorbit”), ci de la al patrulea cuvânt din prima frază a textului: „bᵊmiḏbar” (= „în pustiu”). Titlul în limbile moderne provine din traducerea literală a latinescului „Nùmeri”, sau „Líber numeròrum”, și este traducerea titlului grecesc „Aritmòi”. Este singurul caz în Pentateùh în care latina nu a păstrat forma greacă a titlului, ci l-a tradus. Preferința pentru acest titlu depinde de gustul și de importanța pe care numerele – ca expresie a preciziei – o au în carte. Masa generică a poporului – în tradiția Exòdului – este divizată în mod scrupulos și numărată în cele douăsprezece triburi împreună cu conducătorii respectivi.
Aceeași preocupare pentru numere se observă și în alte detalii ale cărții, chiar dacă nu în mod exclusiv: în ofertele și în libațiunile sacrificiale (cap. 15); în numărul animalelor de sacrificat cu ocazia diferitelor sărbători (cap. 28–29); în prada de război și împărțirea acesteia (cap. 31); în extensiunea teritoriului atribuit fiecărei cetăți levitice (cap. 35).
Materialul din Nùmeri este complex și neomogen: se găsesc aproape toate genurile literare din Vechiul Testament. Cele două genuri literare dominante sunt cel istoric (de tipul biblic al relatării religioase) și cel legislativ (și acesta de tipul biblic moralizator și edificator).
Textul este relativ bine păstrat din punct de vedere al transmiterii. Variază doar numele proprii de persoană și de loc. În mod logic, partea cea mai puțin bine păstrată este cea poetică, datorită vechimii sale.
Teologia.
Ideea centrală a cărții este aceea de „adunare” („ʿēḏāʰ”) în drum spre Țara Promisă. Este o comunitate care provine de la patriarhi (Geneză); aceasta, eliberată de sclavia egipteană, a încheiat o alianță cu Dumnezeul propriu pe muntele Sinài (Exod) și a primit legi fundamentale care trebuie să reglementeze propria existență (Exod, Levític și Nùmeri), plecând de pe muntele Sinài, dar care trebuie să se realizeze în Țara Promisă (începând de la Deuteronòm).
Aceasta este semnificația de „comunitate organizată” în sens sacru, dar nu doar la nivel spiritual. Din carte rezultă deseori „o dimensiune pământească” ce poate să descumpănească dacă se face referință înainte de toate la raporturile cu dușmanii, fie externi (Edòm, Moàb, Madiàn, Amalèc, amorei, filisteni și chenei), fie interni, adică cei care nu înțeleg să accepte ideea țării și vor să se întoarcă în Egipt (14,4), descurajați de neajunsurile unui drum, printr-un teritoriu periculos (foame: 11,4 șu; sete: 20,5 etc.).
Dumnezeu se folosește de intermediari: este cealaltă mare idee, aceea a medierii exercitate în comunitate de reprezentanții săi (Moise, Aaròn cu fiul său Eleazàr, succesorul lui), după modelul patriarhilor. Ei sunt cei care prezidează recensământul (cap. 1), organizarea tribală a taberei (cap. 2) și, în sfârșit, toată orânduirea primită de la Dumnezeu, dispozițiile de călătorie prin pustiu, precum și indicațiile pentru așezarea viitoare a Israèlului. Așadar, comunitatea nu este anarhică sau acefală, ci este guvernată de o autoritate recunoscută.
Aportul tipic al Cărții Numerilor în sfera legislativă a Pentateùhului este statutul leviților, adică al membrilor unui trib pus deoparte, fără drept de moștenire la pământ. Ei sunt proprietate exclusivă a Domnului, ca substituire a primilor născuți consacrați lui, care aparțineau de drept lui Dumnezeu, stăpânul vieții și al rodniciei (Gen 22; Ex 22,28).
Structura:
I. RECENSĂMÂNTUL (1,1–8,26).
II. PAȘTELE ȘI PLECAREA DE LA Sinài (9,1–12,6).
III. PRIMELE ÎNCERCĂRI DE A INTRA ÎN CANAÀN (13,1–14,45).
IV. LEGI CULTUALE ȘI RITUALE (15,1–19,22).
V. DE LA CÀDEȘ LA MOÀB (20,1–21,25).
VI. ÎN MOÀB (22,1–30,17).
VII. SPRE CANAÀN (31,1–36,13).
Selectat acum:
Numeri INTRODUCERE: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași