Numeri 5
5
Diferite legi
a) Atitudinea față de cei impuri
1Domnul i-a zis lui Moise: 2„Poruncește-le fiilor lui Israél să scoată din tabără orice lepros și pe oricine are o scurgere sau este întinat din cauza unui mort!#5,2 Lit.: „pentru un suflet”. Vezi nota la Lev 21,1. 3Fie bărbat, fie femeie, să-i scoateți afară din tabără! Să-i scoateți ca să nu întineze tabăra în mijlocul căreia locuiesc eu!”#5,3 Despre aceste trei cazuri de impuritate se vorbește pe larg în alte texte: despre lepră în Lev 13-14; despre scurgere în Lev 15; despre contactul cu un cadavru în Num 19. După Lev 13,46, numai în caz de lepră cineva ar trebui scos în afara taberei. Autorul sacerdotal își imaginează cortul întâlnirii în mijlocul taberei, pe când tradițiile anterioare îl plasau în afara ei (cf. Ex 33,7)..
4Fiii lui Israél au făcut așa și i-au scos afară din tabără. Cum i-a poruncit Domnul lui Moise, așa au făcut fiii lui Israél.
b) Despăgubirea pentru vină
5Domnul i-a zis lui Moise: 6„Spune-le fiilor lui Israél: «Când un bărbat sau o femeie comit vreun păcat [pe care-l fac] oamenii#5,6 Unii traducători înțeleg expresia ebraică „kî yaʿáśû mikkol-ḥaṭṭōʾṯ hāʾāḏām” astfel: „comite un păcat împotriva aproapelui”., devenind infideli față de Domnul#5,6 Infidelitatea față de Domnul constă aici într-o nedreptate față de oameni. Dumnezeu este garantul dreptății în raporturile interumane: orice infracțiune împotriva dreptății îl ofensează pe Dumnezeu însuși., aceia sunt vinovați.
7Să-și mărturisească păcatele și să dea înapoi în întregime suma pentru vinovăția sa, adăugând a cincea parte; să o dea aceluia față de care s-a făcut vinovat!
8Dacă nu este un răscumpărător căruia să-i înapoieze suma pentru vinovăție, suma pentru vinovăție să o dea Domnului [și să fie] a preotului; în afară de berbecul pentru ispășire cu care să se facă ispășire pentru el! 9Orice dar ridicat din cele sfinte ale fiilor lui Israél pe care le aduc la preot să fie ale [preotului]. 10Oricine are lucruri sfinte, sunt ale lui; oricine le dă preotului, sunt ale acestuia»”.
c) Legea cu privire la gelozie
11Domnul i-a zis lui Moise: 12„Vorbește-le fiilor lui Israél și spune-le: «Bărbatul pe care-l părăsește soția devenind infidelă față de el, 13dacă se culcă cu ea un altul care are scurgere seminală și [acest lucru] este ascuns din ochii soțului ei; dacă ea s-a întinat în ascuns și nu este martor împotriva ei și ea nu este prinsă 14și dacă vine asupra [soțului] un duh de gelozie și este gelos pe soția lui și ea s-a întinat, sau vine asupra [soțului] un duh de gelozie și este gelos pe soția lui, dar ea nu s-a întinat, 15bărbatul să-și aducă soția la preot și să aducă jertfa ei pentru ea: o zecime de éfă de făină de orz, dar să nu toarne pe ea untdelemn și nici să nu pună pe ea tămâie, pentru că este o ofrandă de gelozie, este o ofrandă de aducere aminte care amintește vinovăția.
16Preotul să o apropie și să o pună să stea înaintea Domnului! 17Preotul să ia apă sfântă#5,17 Expresia este unică în Vechiul Testament. În alte locuri (Num 19,17; Lev 14,5) se vorbește despre apă vie sau curgătoare, care este apa de izvor sau în mișcare, deosebită de cea stătătoare din cisterne. La începutul anotimpului ploilor, în Sărbătoarea Corturilor sau a recoltei roadelor (Ex 23,16; 34,22; Dt 16,13-15; Lev 23,33-36), s-a dezvoltat în liturgia ebraică un ceremonial de implorare a ploii, ritual în care apa avea o mare importanță: la Ierusalím, marele preot mergea în procesiune ca să o ia de la piscina Siloe. într-un vas de pământ; să ia praf#5,17 Este, în același timp, un semn de pocăință și are caracter sacru. de pe podeaua cortului și să-l pună în apă! 18Preotul să pună femeia să stea înaintea Domnului, să descopere capul femeii și să-i pună pe palme ofranda aducerii aminte! Aceasta este ofranda pentru gelozie. În mâinile preotului să fie apele amare#5,18 LXX are în acest capitol în loc de „apele amare”, „apele mustrării”. care aduc blestem!
19Preotul să o pună pe femeie să jure și să zică femeii: ‹Dacă niciun om nu s-a culcat cu tine și dacă, fiind sub stăpânirea bărbatului tău, nu te-ai abătut ca să te întinezi, să nu-ți facă niciun rău aceste ape amare aducătoare de blestem!#5,19 Sunt amare din cauza gustului de praf și din cauza semnificației simbolice. Blestem, din cauza amenințării aceleia care va bea. 20Dar dacă, fiind sub stăpânirea bărbatului tău, te-ai abătut ca să te întinezi și dacă un alt om decât soțul tău s-a culcat cu tine›, 21preotul să pună femeia să jure cu un jurământ de blestem și să-i spună femeii: ‹Domnul să te facă pe tine blestem și jurământ în mijlocul poporului tău când Domnul va face să ajungă coapsele tale fără vigoare și să ți se umfle pântecele#5,21 Sunt defecte fizice care au de-a face cu sterilitatea, răul cel mai mare pentru o femeie israelită, întrucât fecunditatea numeroasă sau în condiții dificile și de bătrânețe era un semn de predilecție și de binecuvântare divină.. 22Să intre aceste ape aducătoare de blestem în măruntaiele tale, ca să facă să ți se umfle pântecele și coapsele să-și piardă vigoarea›. Femeia să zică: ‹Amin! Amin!›#5,22 Este o formulă de consimțământ prin care se exprimă propria participare la o ceremonie sau se dorește să se împlinească ceva din expresia aprobată (cf. Dt 27,15-26)..
23Preotul să scrie blestemele acestea într-o carte și să le introducă în apele amare!#5,23 Blestemele scrise erau diluate și absorbite de apă, intrând apoi în măruntaiele femeii, unde se împlinea sau nu efectul, în funcție de vinovăție sau nevinovăție. 24Să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem! Și apele aducătoare de blestem vor intra în ea și-i vor pricinui amărăciunea.
25Preotul să ia din mâinile femeii ofranda pentru gelozie, să legene ofranda înaintea Domnului și să o aducă pe altar! 26Preotul să ia din ofrandă partea de memorial#5,26 Vezi nota la Lev 2,9., să o ardă pe altar și după aceea să dea femeii să bea apa!
27După ce îi va da să bea apele, dacă ea s-a întinat devenind infidelă soțului ei, vor intra în ea apele amare aducătoare de blestem să pricinuiască amărăciune: pântecele i se va umfla și coapsele își vor pierde vigoarea și femeia aceea va fi un blestem în mijlocul poporului ei. 28Dar dacă femeia nu s-a pângărit și este curată, rămâne neatinsă [de blestem] și va putea să zămislească.
29Aceasta este legea cu privire la gelozie#5,29 Judecata lui Dumnezeu (sau ordalia) a fost practicată în toată Antichitatea, până în Evul Mediu, pentru a obține o decizie de judecată atunci când lipseau probele necesare. Aceasta se realiza prin apele fluviului în care era aruncat cel acuzat. Proba apelor amare nu are analogie în nicio altă cultură., când o femeie, deși este sub stăpânirea soțului ei, se abate și se întinează 30sau când un bărbat asupra căruia vine un duh de gelozie și este gelos pe soția lui o aduce pe soție înaintea Domnului: preotul să facă pentru ea toată legea aceasta! 31Bărbatul va fi neatins de vinovăție, dar femeia aceea își va purta vinovăția»”. #Lev 13,45-46 #Lev 15,3; Dt 23,11-12; 19,11 #Lev 5,15 #Lev 5,24 #Lev 22,10-16 #Lev 7,7-10 #Lev 5,11 #Lev 2,2; 5,12
Selectat acum:
Numeri 5: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași