Nehemia 13
13
Înlăturarea lui Eliașíb#13,0 După ce a înălțat zidul protector în jurul Ierusalímului, Nehemía are grijă să curețe și interiorul cetății sfinte de prezențele idolatrice reprezentate de fiii lui Amòn și Moàb. Prescrierea mozaică cu care se justifică acțiunea este Dt 23,4-6, unde se interzice admiterea în comunitatea Domnului a descendenților lui Amòn și Moàb până la a zecea generație, întrucât s-au opus fiilor lui Israèl pe drumul lor spre țara promisă și pentru că l-au tocmit pe Balaam pentru a-l blestema. După cum se știe din alte texte, dacă cineva dintre descendenții acestora se convertea cu sinceritate, așa cum a fost Rut din Moab (Rut 1,16) sau Ahiòr din Amòn (Idt 5–6), era primit pe deplin în comunitatea fiilor lui Israèl.
1În ziua aceea, s-a citit din cartea lui Moise în auzul poporului și s-a găsit scris în ea că cei din Amón și din Moáb nu pot să intre niciodată în adunarea lui Dumnezeu, 2pentru că nu i-au întâmpinat pe fiii lui Israél cu pâine și apă și pentru că l-au tocmit pe Balaám ca să-i blesteme; însă Dumnezeul nostru a întors blestemul în binecuvântare. 3Când au auzit legea, i-au despărțit pe [străinii] amestecați din Israél.
4Înainte de aceasta, preotul Eliașíb#13,4 Eliașíb, probabil, este același mare preot cunoscut din 3,1.20; 12,10.22; 13,28, dar identificarea nu este absolut sigură., care era pus peste cămările casei Dumnezeului nostru, rudă cu Tobía#13,4 Tobía este același din Neh 3,10.19.35; 4,1; 6,1, împreună cu Sanbalàt, adversarul cel mai puternic al lui Nehemía, care i-a făcut opoziție încăpățânată împotriva reconstruirii zidurilor Ierusalímului., 5pregătise pentru el o cămară mare unde înainte se puneau ofranda, tămâia, obiectele, zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn, după legea referitoare la levíți, cântăreți și ușieri, și darul ridicat pentru preoți. 6În tot acest [timp], eu nu eram la Ierusalím#13,6 Ultimele fragmente din Memoriile lui Nehemía (Neh 13,4-31) sunt conservate literal de autor. Călătoria lui Nehemía la curtea lui Artaxèrxes este datată în anul 433 î.C., al treizeci și doilea al regelui Artaxèrxes I. Întrucât regele menționat la sfârșitul v. 6, trebuie să fie același Artaxèrxes I, întoarcerea lui Nehemía la Ierusalím trebuie plasată înainte de 424 î.C., anul morții regelui (465-424 î.C.)., căci în anul al treizeci și doilea al lui Artaxérxes, regele din Babilón, intrasem la rege. După câteva#13,6 Lit.: „la sfârșitul zilelor”. zile am cerut de la rege 7ca să vin la Ierusalím și am înțeles răul pe care-l făcuse Eliașíb făcându-i lui Tobía o cămară în curțile casei lui Dumnezeu. 8M-am mâniat foarte mult și am aruncat afară din cameră toate obiectele casei lui Tobía.
A doua misiune a lui Nehemía
9Apoi am zis să se purifice camerele și am adus înapoi obiectele casei lui Dumnezeu, ofranda și tămâia.
10Am aflat că părțile levíților nu fuseseră date și că fugise#13,10 Ne mai având întreținerea care le revenea din zeciuială, s-au întors la cultivarea pământului, abandonând slujirea templului. fiecare la ogorul său: levíți, cântăreți și cei care făceau lucrarea. 11I-am mustrat pe guvernatori și le-am zis: „Pentru ce a fost părăsită casa lui Dumnezeu?”. Apoi i-am adunat [pe cei care fugiseră] și i-am restabilit la locul lor. 12Atunci, întregul Iúda a adus la vistierii zeciuiala din grâu, din must și din untdelemn. 13I-am pus supraveghetori peste vistierii pe Șelemía, preotul, pe Sadóc, scribul, pe Pedáia, dintre levíți, și, alături de ei, pe Hanán, fiul lui Zacúr, fiul lui Matanía, căci erau considerați fideli. Ei aveau [responsabilitatea] să împartă [cele cuvenite] fraților lor.
14„Adu-ți aminte de mine,
Dumnezeule,
pentru aceste lucruri
și nu șterge faptele mele bune
pe care le-am făcut
pentru casa Dumnezeului meu
și pentru cele de păzit ale ei!”#13,14 Este o invocație plină de credință care îi atribuie lui Dumnezeu recompensa pentru toată dăruirea loială pusă în slujirea cauzei și a casei lui Dumnezeu de către Nehemía. În Neh 13,22, Nehemía va repeta aceeași cerere, devenită un fel de refren (cf. Neh 5,19; 6,14; 13,22.32)..
15În acele zile#13,15 Dumnezeu prescrisese Israèlului un loc privilegiat în spațiu pentru a-l adora: templul, și o zi privilegiată în timp: sabatul. După ce a făcut ordine în templu, Nehemía se ocupă de sabat, zi pe care iudeii o profanau prin lucrările de recoltare și de transport al roadelor, iar păgânii, prin transportarea și vinderea mărfurilor. Trebuie notat faptul că, în momentul reînnoirii solemne a alianței, nu se luase nicio hotărâre cu privire la abstinența de la muncă în zi de sabat din partea iudeilor, întrucât niciunul nu îndrăznise până acum atât de mult. Mustrările sunt și de data aceasta adresate guvernatorilor lui Iùda, responsabili prin laxismul lor de desacralizare, amintindu-le pedepsele pe care părinții le-au suferit din cauza violării zilei sacre a Domnului (Ex 20,8-11; Dt 5,12-15; Ier 17,9-27). am văzut în Iúda [oameni] care călcau în teasc în [zi de] sabát, care aduceau snopi și îi încărcau pe măgari, ba chiar și vin, struguri și smochine și orice fel de poveri: le aduceau la Ierusalím în zi de sabát. Iar eu am mărturisit [împotriva lor] în ziua când vindeau mărfurile#13,15 Lit.: „proviziile”.. 16[Oameni] din Tir, care locuiau la [Ierusalím], aduceau pește și tot felul de mărfuri și le vindeau în [zi de] sabát celor#13,16 Lit.: „fiilor”. din Iúda și din Ierusalím. 17I-am mustrat pe nobilii din Iúda și le-am zis: „Ce este acest lucru rău pe care îl faceți profanând ziua de sabát? 18Oare nu așa au făcut părinții voștri și Domnul a făcut să vină asupra noastră și asupra acestei cetăți relele acestea? Voi aduceți din nou mânia peste Israél profanând [ziua de] sabát”. 19Și când se întuneca la porțile Ierusalímului înainte de sabát, am zis să se închidă porțile și să nu se deschidă până după sabát. Am pus dintre slujitorii mei la porți ca să nu se aducă poveri în [zi de] sabát. 20Vânzătorii și negustorii au dormit în afara Ierusalímului o dată și de două ori. 21Am mărturisit împotriva lor și le-am zis: „Pentru ce petreceți noaptea înaintea zidului? Dacă se repetă, îmi voi întinde mâna împotriva voastră!”. Și din momentul acela nu au mai venit în [zi de] sabát. 22Am poruncit levíților care erau purificați și care veneau să păzească porțile să sfințească ziua de sabát.
„Și pentru aceasta adu-ți aminte
de mine, Dumnezeul meu,
ai milă de mine
după mulțimea îndurărilor tale!”.
Iudeii și femeile străine
23Tot în acel timp am văzut iudei care locuiau cu femei din Așdód, din Amón și din Moáb#13,23 Ultima intervenție a lui Nehemía se referă la puritatea patrimoniului spiritual al poporului ales. În ciuda angajamentelor luate (Neh 13,1-3), mulți iudei și-au luat soții din Așdòd, din Moàb și din Amòn. Reacția lui Nehemía față de cei vinovați a fost violentă. De această dată, totuși, nu a alungat pe nimeni (cf. v. 3), în afara unui fiu nemenționat al lui Ioiàda, fiu al lui Eliașíb, marele preot. Acesta s-a căsătorit cu fiica lui Sanbalàt, cel mai dur dintre dușmanii lui Nehemía și ai lui Iùda (Neh 2,10.19; 6,1), o căsătorie care a adus o străină (dar mai ales influența tatălui său) în inima clasei celei mai sfinte din Israèl. Afirmația lui Nehemía de a fi purificat preoția expulzându-l din Ierusalím pe fiul lui Ioiàda face aluzie la faptul că fiii marelui preot erau destinați deseori să vină la succesiunea părinților, iar porunca mozaică îl obliga pe marele preot să se căsătorească „cu o fecioară din poporul său” (Lev 21,14-15). Se pare că poate fi recunoscut Manàse, ginerele lui Sanbalàt în acest fiu al lui Ioiàda, care, potrivit mărturiei lui Iosíf Flaviu, s-a răzbunat, după ce a fost expulzat, ridicând printre samariteni un templu rival celui din Ierusalím pe muntele Garizím.. 24Jumătate dintre fiii lor vorbeau limba celor din Așdód; nu cunoșteau iudaica să o vorbească, ci [vorbeau] limba unui popor sau a altuia. 25I-am mustrat și i-am blestemat; i-am lovit pe unii dintre ei, le-am smuls părul oamenilor și i-am pus să jure pe Dumnezeu: „Să nu le dați pe fiicele voastre fiilor lor și să nu le luați pe fiicele lor pentru fiii voștri sau pentru voi înșivă! 26Oare nu datorită lor a păcătuit Solomón, regele lui Israél? Între multe popoare nu era un rege ca el: era iubit de Dumnezeul său și îl pusese Dumnezeu rege peste tot Israélul. Pe el l-au făcut să păcătuiască femeile străine. 27Iar despre voi să auzim că faceți toate aceste rele mari, fiind infideli față de Dumnezeul nostru și locuind cu femei străine?”.
28Pe [unul] dintre fiii lui Ioiáda, fiul marelui preot Eliașíb, care era ginerele lui Sanbalát din Horón, l-am izgonit de la mine.
29„Adu-ți aminte de ei,
Dumnezeul meu,
căci au pângărit preoția
și alianța preoției și a levíților!”.
30I-am purificat de orice străin și am stabilit sarcini pentru preoți și pentru levíți, fiecare la lucrarea lui, 31pentru darul de lemne [de adus] la timpul hotărât și pentru primiții.
„Adu-ți aminte de mine,
Dumnezeul meu, spre bine!”. #Dt 23,3-6 #1Rg 11 #2Sam 12,24-25
Selectat acum:
Nehemia 13: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași