Marcu 4
4
Parabola semănătorului
(Mt 13,1-23; Lc 8,4-15)
1A început din nou să învețe de-a lungul mării și s-a adunat în jurul lui o mulțime așa de mare, încât el, urcându-se, s-a așezat în barcă, pe mare. Și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat#4,1 Lit.: „pământ”.. 2El îi învăța multe în parabole. Și le spunea în învățătura lui: 3„Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene! 4Și, în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului și au mâncat-o#4,4 Lit.: „devorat-o”.. 5O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc. 6Iar când soarele a răsărit, s-a veștejit#4,6 Lit.: „s-a ars”. și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7O altă [parte] a căzut între spini. Spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod. 8Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod. A încolțit#4,8 Lit.: „s-a ridicat”., a crescut și a adus: una – treizeci, alta – șaizeci, alta – o sută”. 9Și a zis: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”#4,9 Expresia amintește invitația repetată din Vechiul Testament: „Ascultă, Israèl!”. Invitația la ascultare se înțelege foarte bine la popoarele semite, pentru care tradiția orală era mijlocul obișnuit de instruire. „A avea urechi pentru a asculta” înseamnă a fi capabil de a înțelege..
10Când a rămas singur, cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole, 11iar el le-a spus: „Vouă vă este dat misterul#4,11 Parabola lui Isus din Mc 4,11-12 pune în lumină semnificația ce va fi explicată în v. 13-20. Ele se referă la ansamblul învățăturilor în parabole. Acestea conțin un „secret” sau „un mister” care nu poate fi dezvăluit decât de Dumnezeu: taina planului său și a sosirii împărăției sale (cf. Dan 2,18-19.22.27-30; Rom 16,25-27; Ef 1,9; 3,9; 6,19; Col 1,26-27; 2,2; 4,3). Acest mister al împărăției lui Dumnezeu, ascuns până acum, oferă cheia de interpretare a acțiunilor și cuvintelor lui Isus, care le dezvăluie celor care îi stau în preajmă (cf. Mc 3,23). împărăției lui Dumnezeu; celor din afară#4,11 Această expresie, cunoscută din Iudaism (Sir, Prolog) și din Biserica primară (1Cor 5,12-13; Col 4,51; 1Tes 4,12), sugerează existența unei comunități față de care unii oameni rămân străini: după Marcu, experiența Bisericii o continuă pe cea a lui Isus, iar creștinii beneficiază de o revelație de care nu au parte cei care nu cred. toate li se spun#4,11 Lit.: „toate le vin”. în parabole, 12pentru ca
«de privit să privească, dar să nu vadă, de ascultat să asculte, dar să nu înțeleagă; ca nu cumva să se întoarcă și să li se ierte»#4,12 Autorul se inspiră aici din Is 6,9-10, după textul Targùmului, care vestea eșecul profetului a cărui predicare trebuia să agraveze păcatul poporului împietrit. Acest text a fost reluat în Biserica primară cu referință la eșecul misiunii creștine în cadrul poporului evreu, a cărui împietrire apărea astfel vestită de profeți și înțeleasă în planul lui Dumnezeu (cf. In 12,39-41; Fap 28,26-28). Fraza inspirată din Isaía este aici introdusă prin conjuncția „pentru ca”, conjuncție care exprimă nu voința lui Isus de a ascunde mesajul său și de a-i împiedica pe cei „din afară” să se convertească, ci conformitatea eșecului său cu Scriptura și cu planul tainic al lui Dumnezeu. Motivația ultimă a acestui plan nu este dată (cf. Rom 11,7-16.29-32) și ideea planului lui Dumnezeu nu vrea să atenueze cu nimic responsabilitatea omului (Mc 4,24). Marcu a înțeles eșecul lui Isus și a aplicat această reflecție în cazul parabolelor, probabil devenite greu de înțeles în tradiție; ele trebuie să fie interpretate în funcție de „misterul împărăției lui Dumnezeu” pe care o presupun și care a fost revelată discipolilor și apoi comunității prin lucrarea lui Isus.”.
13Apoi le-a spus: „Nu înțelegeți#4,13 Lit.: „nu cunoașteți?”. această parabolă? Cum veți înțelege#4,13 Lit.: „cunoaște”. atunci toate parabolele? 14Semănătorul seamănă cuvântul. 15Aceștia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana și ia cuvântul semănat în ei. 16Cei semănați#4,16 Unele manuscrise importante au: „tot la fel sunt cei semănați”. pe loc pietros sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, 17dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici#4,17 Lit.: „de puțin timp”.. Dacă vine o suferință sau o persecuție din cauza cuvântului, se scandalizează îndată. 18Alții sunt cei semănați între spini. Aceștia sunt cei care au ascultat cuvântul, 19dar grijile acestei lumi, amăgirea bogățiilor și celelalte pofte intră și înăbușă cuvântul și rămâne#4,19 Lit.: „devine”. fără rod. 20Apoi sunt cei care sunt semănați în pământ bun. Aceștia ascultă cuvântul, îl primesc și aduc rod: unul – treizeci, altul – șaizeci, altul – o sută”.
Parabola candelei
(Lc 8,16-18)
21Și le-a spus: „Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc#4,21 Deși expresia „a pune lumina sub obròc” este intrată în limbajul obișnuit, „obròcul” nu este cuvântul cel mai potrivit. Termenul grec „mòdios” se referă la un vas de măsurat cereale, cam de 8,75 l, din ceramică, sub care se proteja lumina pe timp nefavorabil. sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe candelabru? 22Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit și nimic nu este secret care să nu vină la lumină. 23Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte!”.
24Apoi le-a spus: „Fiți atenți ce auziți: cu măsura cu care măsurați vi se va măsura și vi se va da în plus. 25Căci celui care are i se va da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce are”.
Parabola seminței care crește
26Și spunea: „Așa este împărăția lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânța în pământ 27și fie că doarme, fie că se scoală, noaptea și ziua, sămânța răsare și crește, nici el nu știe cum. 28Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. 29Iar când rodul s-a copt#4,29 Lit.: „a dat rod”., trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerișului”.
Parabola grăuntelui de muștar
(Mt 13,31-35; Lc 13,18-19)
30Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăția lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm#4,30 Lit.: „să o punem [în paralel]”.? 31Este ca un grăunte de muștar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, 32dar, după ce a fost semănat, crește și devine mai mare decât toate legumele și face ramuri mari așa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”.
33Și cu multe astfel de parabole le vestea#4,33 Lit.: „spunea”. cuvântul după cum puteau să asculte. 34Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.
Liniștirea furtunii
(Mt 8,23-27; Lc 8,22-25)
35În aceeași zi, după ce s-a înserat, le-a spus: „Să trecem pe țărmul [celălalt]!”. 36Și, părăsind mulțimea, l-au luat așa cum era în barcă. Erau și alte bărci cu el. 37Și a fost o mare furtună#4,37 Lit.: „furtună de vânt”., iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. 38El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi#4,38 Lit.: „pernă”. Ar putea fi vorba de acel scăunel așezat în partea de dinapoi a bărcii, construit din lemn și căptușit cu piele, folosit și pentru sprijinirea capului.. Atunci l-au trezit și i-au spus: „Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?”. 39Ridicându-se, a mustrat vântul și a spus mării: „Potolește-te! Taci!”. Și vântul s-a calmat și s-a făcut liniște mare. 40Atunci le-a spus: „De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?”. 41Dar ei au fost cuprinși de teamă mare și spuneau unii către alții: „Cine este, oare, acesta, că și vântul și marea îl ascultă?”. #3,7-9 #Lc 5,1-3 #Mt 13,34 #Mc 4,33-34 #Mt 13,36 par. #Lc 8,9 #Is 6,9-10 #1,13 #Mt 13,22; 19,23 par. #Lc 12,15.21 #Lc 12,2 #Mt 11,15 #Mc 4,9 #Mt 7,2 #Lc 6,38 #Mt 13,12 #Iac 5,7 #Mt 17,20
Selectat acum:
Marcu 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
