Fiind ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric pe întreg pământul până la ceasul al nouălea. La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas puternic: „Eloí, Eloí, lemá sabahtáni?”, care, tradus, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. Unii dintre cei care erau de față, auzindu-l, spuneau: „Iată, îl cheamă pe Ilíe!”. Cineva, alergând, a înmuiat un burete în oțet și, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea, spunând: „Lăsați, să vedem dacă vine Ilíe ca să-l ia jos!”. Dar Isus, scoțând un strigăt puternic, și-a dat duhul.
Atunci catapeteasma templului s-a sfâșiat în două, de sus până jos. Când centurionul care stătea în fața lui a văzut cum și-a dat sufletul, a spus: „Cu adevărat acest om era Fiul lui Dumnezeu!”. Erau și câteva femei care priveau de departe; printre ele: Maria Magdaléna, Maria, mama lui Iacób cel Mic și a lui Ióses, și Salomé, care îl urmau de când era în Galiléea și îl slujeau; și multe altele care urcaseră cu el la Ierusalím.
Când s-a făcut seară, întrucât era ziua Pregătirii, care este ajunul sâmbetei, a venit Iosíf din Arimatéea, membru respectat în Sinédriu, care aștepta și el împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să intre la Pilát și să ceară trupul lui Isus. Pilát s-a mirat că murise deja și, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult. Aflând de la centurion, i-a dăruit lui Iosíf trupul. [Iosíf], cumpărând un giulgiu, a luat jos [trupul], l-a înfășurat în giulgiu și l-a pus într-un mormânt care fusese săpat în stâncă. Apoi a rostogolit piatra la intrarea în mormânt. Iar Maria Magdaléna și Maria, [mama] lui Ióses, priveau unde l-au pus.