Când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. La ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „ Eloi, Eloi, lema sabactani ?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“.
Unii dintre cei ce stăteau acolo L-au auzit și au zis: „Iată că-l strigă pe Ilie!“.
Cineva a alergat și a umplut un burete cu oțet de vin, l-a pus într-o trestie și I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsați să vedem dacă vine Ilie să-L dea jos!“.
Dar Isus, strigând cu glas tare, Și-a dat suflarea.
Atunci draperia Templului s-a rupt în două, de sus până jos. Când centurionul care stătea în fața lui Isus a văzut că Și-a dat suflarea astfel, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“.
Acolo erau și niște femei care priveau de departe. Printre ele erau și Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel tânăr și a lui Iose, și Salome, care Îl urmaseră pe Isus și-I slujiseră atunci când Se afla în Galileea. Și mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.
Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat și să-i ceară trupul lui Isus. Pilat a rămas uimit că murise deja și l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă murise de mult timp. Aflând aceasta de la centurion, i-a dăruit lui Iosif trupul. După ce a cumpărat o pânză de in, Iosif a dat jos trupul, L-a înfășurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă și a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. Maria Magdalena și Maria, mama lui Iose, se uitau unde era pus.