Miheia INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlul și autorul.
Mihéia este al doilea profet scriitor din Regatul lui Iúda; a trăit în a doua jumătate a sec. VIII î.C., contemporan cu Isaía. Era originar din Moréșet-Gat (Mih 1,1; Ier 26,17), localitate aflată la aprox. 50 km sud-vest de Ierusalím. Provenea de la țară și avea un caracter aspru (Mih 3,8). Demonstrează o profundă simpatie pentru grupurile umile și încercate ale păstorilor și agricultorilor și demască cu severitate viciile și nedreptățile locuitorilor din cetate. Ca orator, Mihéia posedă un stil robust și vivace, concis și sever, ca și cel al lui Ámos (cf. Mih 2,6; 3,5).
A profetizat între 730-700 î.C., sub domnia lui Ezechía (Mih 1,1; Ier 26,18), a asistat la prăbușirea Regatului de Nord din 722 î.C., la starea de vasalitate a Regatului lui Iúda față de Asíria, la reforma religioasă a lui Ezechía (727-698 î.C.) și la campania lui Senaheríb împotriva lui Iúda (701 î.C.), când Ierusalímul a fost eliberat de asediu în mod miraculos.
Cartea lui Mihéia s-a format printr-un proces complex înainte de a ajunge la forma actuală. Datorită acestui fapt, TM a ajuns până în timpurile moderne într-o stare denaturată. Versiunile vechi au încercat să reconstruiască textul fiecare în felul ei.
Teologia.
Mihéia a avut o conștiință vie a misiunii sale divine. Punându-și forțele și speranța numai în Dumnezeu (Mih 3,8; 7,7), a denunțat cu severitate lipsurile poporului și ale conducătorilor săi, atât pe plan religios, cât și pe plan social. Sincretismul și practicile imorale, acapararea pământurilor celor săraci (Mih 2,1-5), oprimarea celor slabi din partea principilor și a judecătorilor amenințau ordinea morală a societății. Mihéia este primul profet care își denunță proprii colegi, profeții și slujitorii cultului, care își împlineau misiunea pentru profit. Conducătorii își puneau încrederea în puterea militară (Mih 4,14), în construcțiile luxoase (Mih 3,10), în camătă (Mih 6,10-12). Familiile erau măcinate de discordii interne (Mih 7,8) și toți murmurau împotriva lui Dumnezeu ( Mih 6,3-5).
Profetul vestește judecata inexorabilă pentru viitor. El descrie detaliat diferitele forme ale intervenției teribile a lui Dumnezeu. Precedată de o teofanie cu dimensiuni cosmice, pedeapsa se concretizează în distrugerea statuilor idolilor (Mih 6,7), în asedierea, înfrângerea și devastarea țării (Mih 1,8-16; 5,9-10; 6,13-15); Iúda va fi ocupat de dușmani și Samaría va cădea în ruină (Mih 1,6; 7,4). Ierusalímul va deveni o grămadă de ruine, profeții mercenari vor fi acoperiți de rușine (Mih 3,6), dușmanul va împărți pământurile și-i va duce pe cei învinși în exil (Mih 2,4; 4,10).
În această situație aproape disperată rămâne un „rest fidel Domnului” (Mih 4,7; 5,2.6-7), care împlinește exigențele fundamentale ale alianței, adică practică dreptatea, iubirea și umilința (Mih 6,8).
În acest context, Siónul devine centrul de atracție pentru toate popoarele și Ierusalímul va fi metropola domniei universale și pacifice a Domnului (Mih 5,1-5).
Selectat acum:
Miheia INTRODUCERE: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași