Miheia 4
4
II. PROMISIUNI FĂCUTE SIÓNULUI
Domnia viitoare a Domnului în Sión#4,0 Originea oracolului din Mih 4,1-5, care se găsește și în Is 2,2-4, este nesigură. La fel ca Is 60, el descrie venirea în Sòn a păgânilor convertiți (cf. și Is 45,14). Această temă este străină gândirii lui Mihèia, după câte se pare din oracolele lui, a căror paternitate nu este pusă la îndoială.
1La sfârșitul zilelor,
muntele casei Domnului#4,1 Este muntele templului (cf. Mih 3,12), același cu muntele pe care este construit Ierusalímul. va fi stabilit pe vârful munților#4,1 După mentalitatea celor din vechime, pe vârful munților era locuința zeilor (Is 14,13; Ps 48,3; cf. și Ez 40,2; Zah 14,10). Imaginea este folosită aici numai pentru a proclama că Siònul este tronul Domnului, afirmând suveranitatea lui asupra tuturor neamurilor și asupra oricărei alte puteri.,
se va ridica peste coline
și vor curge spre el popoarele.
2Vor merge neamuri multe și vor zice:
„Să mergem și să urcăm
pe muntele Domnului,
la casa Dumnezeului lui Iacób!
El ne va învăța căile sale#4,2 Motivația pentru care neamurile se îndreaptă spre Domnul este cunoașterea principiilor morale (cf. Dt 8,6; 10,12; 11,22; 30,16; Ios 22,5; 1Rg 2,3; 3,14 etc.). În sinteză, este doctrina Decalògului, pe care aceste popoare păgâne vor să o cunoască și să o învețe.
și vom umbla pe cărările lui”.
Căci din Sión va ieși legea
și cuvântul Domnului#4,2 Este identic cu Torà, dar arată originea divină și, deci, autoritatea absolută și unică. Din punct de vedere tehnic, totuși, Torà se referea la învățătura divină dată prin Moise, pe când „cuvântul lui Dumnezeu” se referă la ceea ce el a revelat prin profeți, nu ca opoziție sau depășire, ci ca explicitare și perfecționare., din Ierusalím.
3El va judeca multe popoare
și va decide pentru neamuri puternice până departe.
Vor schimba săbiile lor în fiare de plug
și sulițele lor, în seceri#4,3 Sfârșitul războaielor se găsește în cea mai mare parte a reprezentărilor escatologice, unde Domnul însuși este cel care frânge armele de război: Os 2,20; Zah 9,10; Ps 46,10..
[Niciun] neam nu va mai ridica sabia
împotriva [altui] neam
și nu vor mai învăța războiul.
4Ci fiecare va locui sub via lui
și sub smochinul său#4,4 Aceste imagini sunt folosite în 1Rg 5,5 pentru a descrie pacea și liniștea de care se bucura poporul evreu în timpul domniei lui Solomòn; Zah 3,10 le folosește pentru a descrie începutul unei ere noi pentru poporul evreu.
și nu va fi [nimeni] să-i tulbure”,
căci gura Domnului Sabaót a vorbit.
5Căci toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său,
iar noi umblăm în numele Domnului Dumnezeului nostru
în veci și de-a pururi.
Adunarea turmei împrăștiate în Sión#4,6 Prin imaginea bunului păstor (cf. Ez 34,1 șu) este promisă restaurarea Israèlului în Siòn după pedeapsă.
6„În ziua aceea#4,6 Nu în sens escatologic, ci în relație cu reuniriea celor împrăștiați (cf. Os 2,18.20.23; Am 2,16 etc.), fapt ce vestește restaurarea post-exilică. – oracolul Domnului –
o voi aduna pe cea șchioapă
și le voi readuce pe cea alungată
și pe cea căreia i-am făcut rău#4,6 Imaginile din acest verset se referă la exilați, la fel ca în Sof 3,19. Deși, după Gen 32,32, pot fi aplicate și unui om care șchioapătă, aici profetul se folosește de imaginea turmei lui Ezechièl (cf. Ez 34,4)..
7O voi pune pe cea șchioapă să fie rest
și pe cea alungată,
să fie un neam puternic.
Domnul va domni peste ei
pe muntele Sión,
de acum și până-n veac.
8Până la tine, turn al turmei#4,8 Expresia ebraică „miḡdal-ʿēder” este un vechi nume geografic (cf. Gen 35,21). Aici este folosită în mod evident pentru a desemna Ierusalímul, considerat ca un turn care se construia în pustiu pentru apărarea turmelor (cf. 2Cr 26,10).,
colină#4,8 Lit.: „ʿōpel”. Cu acest termen sunt indicate trei localități diferite: în Samaría (cf. 2Rg 5,24), în Moàb (cf. Stela lui Mèșa: Òfel din Dibòn) și cartierul de pe muntele Siòn unde se afla reședința regală (cf. 2Cr 27,3; 33,14; Neh 3,26-27; 11,21; Is 32,14 etc.). Este evident că aici se vorbește despre Ofel din Siòn, unde era și colina templului, așa încât indică împreună tronul lui Yhwh și pe cel al lui Davíd. a fiicei Siónului,
va veni și va ajunge
stăpânirea de odinioară,
domnia, pentru fiica Ierusalímului#4,8 Adică toate drepturile referitoare la rege (cf. 1Rg 9,19; Ier 34,1) și care i-au aparținut odinioară regelui Davíd..
Asedierea, exilul și eliberarea Siónului#4,9 Așteptând realizarea viziunii optimiste cu privire la viitor din versetele precedente, în oracolul următor, profetul revine la situația dureroasă a timpului prezent, dar o privește mereu într-o perspectivă de speranță și de promisiune. În Biblie, încercările prevăzute pentru sfârșitul timpurilor sunt deseori comparate cu durerile nașterii (cf. Is 54,1-3; 66,7-9; Ier 4,31; 6,24; 22,23 etc.).
9Acum, pentru ce înalți#4,9 Lit.: „strigi un strigăt”. strigare?
Oare nu este rege în tine
sau a pierit sfetnicul tău,
că te-a luat în stăpânire durerea
ca a celei care naște?
10Suferă și geme, fiică a Siónului,
precum cea care naște!
Căci îndată vei ieși din cetate
și vei locui în câmpie,
vei merge în Babilón
și acolo vei fi eliberată,
acolo Domnul te va răscumpăra
din mâna dușmanilor tăi#4,10 Necesitatea exilului este condiția eliberării. Este la fel ca necesitatea pătimirii lui Cristos pentru ca el să învie (cf. Mt 16,21; Lc 24,44 etc.). Nu este, deci, numai constatarea unui fapt, ci revelarea unui misterios plan divin. Răscumpărarea, în sens religios, este specificată ca eliberare din vechea sclavie a Egiptului (cf. Ex 6,4; Dt 9,26; 15,15; 21,8 etc.). Este totodată ideea eliberării pentru a-și face propriu ceea ce a fost eliberat..
Neamurile strivite în arie
11Îndată se vor aduna împotriva ta neamuri multe care zic:
«Să fie profanată și ochiul nostru
să vadă [ruinarea] Siónului!#4,11 Tema adunării neamurilor pentru lupta finală se găsește în Ez 38–39; Il 4,9-17; Zah 14,2; Ap 20,8-9. Contemplarea ruinelor Ierusalímului provoacă pentru aceste neamuri o bucurie răutăcioasă.».
12Dar ei nu cunosc gândurile Domnului
și nici nu înțeleg planul lui,
pentru că el i-a adunat ca pe snopi în arie.
13Ridică-te și treieră, fiică a Siónului!
Căci voi face cornul tău din fier
și copitele tale le voi face din bronz,
vei zdrobi popoare multe”. Vei nimici#4,13 Este vorba de distrugerea completă a dușmanilor pentru a afirma victoria deplină a Domnului. Este practica „Hērem”, sau consacrarea întregii prăzi lui Dumnezeu. Un exemplu istoric este în Ios 6,24, iar legislația se găsește în Lev 27,28 (cf. și Is 45,14; 60,5-6; Ag 2,7-8). pentru Domnul prada lor și bogăția lor, pentru Stăpânul întregului pământ#4,13 Chiar dacă tabloul pierde ceva din coerență, Siònul este comparat cu un bou care treieră grâul, deși nu se bate grâul cu coarnele. Două imagini se amestecă aici: ca un bou treieră popoarele sub picioare, dar le împrăștie de asemenea cu coarnele, la fel cum face un animal înfuriat..
Mizeria și gloria dinastiei lui Davíd#4,14 Deși textul este destul de bine păstrat, Mih 4,4,14–5,5 este printre cele mai complexe și dificile din întreaga carte. Obiectul promisiunii este constituit de apariția unui rege din Betleèm prin care Domnul va aduce mântuire poporului. Semnificația mesianică a acestui text este sigură. Astfel este interpretat de Mt 2,6 și In 7,42. Însă nu atât pentru că se vestește nașterea lui Mesia la Betleèm, cât mai ales pentru că se evocă figura unui rege din neamul lui Davíd, diferit de cei actuali și care va întrupa în el figura suveranului teocratic tipic. Momentul venirii sale este nesigur; în schimb, domnia lui, de siguranță și de pace, și triumful asupra dușmanilor lui Israèl, chiar și asupra celor mai puternici, sunt garantate. Această viziune corespunde cu cea despre Emanuèl din Is 7,14; 9,5-6; 11,1-9, care se încadrează bine și în epoca în care Mihèia a descris fizionomia regelui viitor.
14„Adună-te în cete, fiică a cetelor#4,14 Fiica Siònului este redusă la situația unei bande dezorganizate care trebuie să se mulțumească cu câteva ieșiri disperate pentru a-și redobândi dreptul de ședere.,
pentru că el a pus o fortăreață
împotriva noastră,
cu nuiaua îl lovește peste obraz#4,14 Este maxima umilire și batjocură adusă regilor asediați, așa cum a fost cazul lui Ezechía din partea delegației regelui Asiriei (cf. 2Rg 18,17-37). Probabil, expresia a fost aleasă și din cauza asonanței dintre cuvintele ebraice „vargă” și „judecător”.
pe judecătorul lui Israél#4,14 În unele versiuni, acest verset constituie v. 1 din cap. 5, de unde rezultă și decalajul corespunzător în numerotarea versetelor.! #Is 2,2-5 #In 4,21-24 #Mt 5,14 #Ier 51,44 #Is 66,18-20; Ag 2,7; Zah 8,20-21 #Ier 31,6 #Is 56,6-8 #Is 60,11-14 #Is 51,4 #Ez 39,9 #Il 4,9-11 #Is 2,5 #Ez 34 #Ez 37,21 #Gen 39,32; Sof 3,19 #Ier 23,3 #Is 52,7 #2Cr 33,14 #Ier 8,19 #Ier 50,43; Is 66,7-9 #Ier 31,11 #Ez 38,8-11 #Ier 50,45 #Ier 51,33 #Dt 33,17
Selectat acum:
Miheia 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași