Matei 23
23
Denunțarea fariseilor și a cărturarilor
(Mc 12,38-40; Lc 11,37-52)
1Atunci Isus s-a adresat mulțimilor și discipolilor săi, 2spunând: „Cărturarii și fariseii s-au așezat pe catedra#23,2 „Catedra lui Moise” era scaunul (din piatră sau lemn) de pe care învățătorii legii interpretau Scripturile (numite și Legea lui Moise) și transmiteau tradițiile rabinice. lui Moise. 3Faceți și împliniți tot ce vă spun ei, dar nu faceți după faptele lor, pentru că ei spun, și nu fac! 4Ei leagă poveri apăsătoare și greu de purtat#23,4 Unele manuscrise omit: „și greu de purtat”. și le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le miște nici cu un deget. 5Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuți de oameni: își lărgesc filacterele#23,5 „Filacterele” sunt cutiuțe de formă cubică, făcute din piele, în care sunt închise bucăți de pergament având înscrise pe ele textele în ebraică din Ex 13, 1-10.11-16 și Dt 6,4-9; 9,13-21. Ele erau legate pe brațul stâng în dreptul inimii și pe frunte (cf. Ex 13,9). Orice evreu evlavios le poartă și astăzi în timpul rugăciunii de dimineață. și își lungesc ciucurii#23,5 Lit.: „poalele”.; 6le plac locurile de onoare la ospețe și primele locuri în sinagogi, 7să fie salutați prin piețe și să fie numiți de oameni «rabbí».
8Dar voi să nu fiți numiți «rabbí»#23,8 Lit.: „mai-marele meu” și, prin extensiune, „învățătorul meu”. Titlu onorific în aramaică: „rab” = „mare”, „învățător”. Era folosit cu pronume posesiv la persoana I: „rabbí”, singular, și „raban”, la plural. În sec. al II-lea va căpăta și sensul de „doctor în Lege”, titlu conferit printr-o ceremonie oficială. Titlul e folosit și pentru autoritățile publice, având aceeași nuanță ca „my Lord” (engl.) sau „mon Seigneur” (fr.), denotând o aureolă de un discret prestigiu cu care un personaj era înconjurat în cercul admiratorilor., pentru că unul este învățătorul vostru, iar voi toți sunteți frați! 9Și nici «tată»#23,9 În afara sensului natural, termenul „tată” este folosit la origini numai pentru cei trei patriarhi, Abrahàm, Isàac și Iacòb, așa cum „mamă” se atribuia străbunicelor Israèlului: Sàra, Rebèca, Lèa și Rahèla. Cu timpul, „abba” a devenit un titlu onorific rezervat învățătorilor celebri ai Legii sau oamenilor de vază. Prin învățătura sa, Isus nu neagă legăturile de paternitate spirituală între învățător și discipol, ci îi avertizează pe discipoli împotriva spiritului de ambiție pe care îl observă la farisei și cărturari. să nu spuneți [nimănui] între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! 10Nici să nu fiți numiți «maeștri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! 11Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! 12Căci oricine se va înălța va fi umilit și oricine se va umili va fi înălțat!
13Vai vouă, cărturarilor și fariseilor ipocriți! Voi închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor: nici voi nu intrați și nici pe cei care ar voi să intre nu-i lăsați să intre. 14#23,14 Puține manuscrise au: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor ipocriți! Voi devorați casele văduvelor și vă rugați îndelung cu prefăcătorie! Pentru aceasta veți primi o condamnare mai aspră”. Textul este luat probabil din Mc 12,40 și Lc 20,47..
15Vai vouă, cărturarilor și fariseilor ipocriți! Voi străbateți marea și uscatul ca să faceți [chiar și numai] un prozelit și, când l-ați găsit, îl sortiți iadului#23,15 Lit.: „când a devenit, îl faceți fiu al Gheènei”., de două ori mai mult ca voi.
16Vai vouă, călăuze oarbe care ziceți: «Dacă cineva jură pe templu, nu-i nimic; dar dacă cineva jură pe aurul templului, este dator [să-l țină]»! 17Proști și orbi! Ce este mai mare: aurul sau templul care sfințește aurul? 18Și: «Dacă cineva jură pe altar, nu-i nimic; dar dacă cineva jură pe ofranda de pe el, este dator [să-l țină]». 19Orbilor!#23,19 Unele manuscrise importante au: „proști și orbi”, probabil pentru a păstra paralelismul cu v. 17. Ce este mai mare: ofranda sau altarul care sfințește darul? 20Așadar, cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce se află pe el. 21Iar cine jură pe templu jură pe el și pe cel care locuiește în el. 22Și cine jură pe cer jură pe tronul lui Dumnezeu și pe cel care șade pe el.
23Vai vouă, cărturarilor și fariseilor ipocriți! Voi dați zeciuială din mentă, din mărar și din chimion, dar lăsați la o parte ce este mai greu din Lege: judecata, îndurarea, credința. Acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați#23,23 Lit.: „lăsați”.! 24Călăuze oarbe! Voi strecurați țânțarul, dar înghițiți cămila.
25Vai vouă, cărturarilor și fariseilor ipocriți! Voi curățați exteriorul paharului#23,25 Manuscrise importante adaugă: „și al farfuriei”. și al farfuriei, dar în interior sunt pline de jaf și necumpătare. 26Fariseu orb! Curăță mai întâi interiorul paharului ca să devină curat și exteriorul lui.
27Vai vouă, cărturarilor și fariseilor ipocriți! Vă asemănați cu mormintele văruite care strălucesc frumos pe dinafară, dar în interior sunt pline cu oase de morți și cu toată putreziciunea. 28Tot așa și voi, pe dinafară păreți#23,28 Lit.: „străluciți”. drepți înaintea oamenilor, dar înăuntru sunteți plini de ipocrizie și nelegiuire.
29Vai vouă, cărturarilor și fariseilor ipocriți! Voi zidiți mormintele profeților și împodobiți monumentele drepților 30și spuneți: «Dacă eram în zilele părinților noștri, n-am fi fost complici #23,30 Lit.: „părtași”.cu ei la [vărsarea] sângelui profeților». 31Astfel, voi înșivă dați mărturie împotriva voastră că sunteți fiii celor ce au ucis profeții. 32Dar voi întreceți#23,32 Lit.: „împliniți”. măsura părinților voștri.
33Șerpilor, pui de vipere! Cum veți scăpa de condamnarea la iad#23,33 Lit.: „judecata Gheènei”.? 34Iată, tocmai de aceea trimit la voi profeți, înțelepți și cărturari! [Pe unii] dintre ei îi veți ucide și îi veți răstigni, [pe alții] îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți persecuta din cetate în cetate, 35ca să cadă asupra voastră tot sângele nevinovat#23,35 Lit.: „drept”. vărsat pe pământ, de la sângele lui Ábel cel drept până la sângele lui Zaharía, fiul lui Berachía#23,35 Lit.: „Yhwh binecuvântează”. Despre uciderea lui Zaharía, vezi 2Cr 24,20-21., pe care l-ați ucis între vestibul și altar. 36Adevăr vă spun: toate acestea vor veni peste această generație.
Isus plânge asupra Ierusalímului
(Lc 13,34-35)
37Ierusalíme, Ierusalíme, care omori profeții și-i bați cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să-i adun pe copiii tăi așa cum găina își adună puii sub aripi, și n-ai voit! 38Iată, casa voastră va fi lăsată pustie! 39Căci vă spun: nu mă veți mai vedea de acum până când veți zice: «Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului»”. #Mal 2,7-8 #6,1.5 #Num 15,38.39 #Lc 14,7 #20,26.27 #Mc 9,35; 10,43.44 #Lc 9,48; 22,26 #Iob 22,29 #Prov 29,23 #Ez 21,31 #Lc 14,11; 18,14 #15,14; 23,24 #Rom 2,19 #Ex 29,37 #1Rg 8,13 #Ps 26,8 #Is 66,1 #Mt 5,34 #Fap 7,49 #Lev 27,30 #Mih 6,8 #15,14; 23,16 #Rom 2,19 #Mc 7,4 #In 9,40 #Fap 23,3.15 #Lc 16,15 #Fap 7,52 #3,7; 12,34 #Lc 3,7 #Fap 7,52 #1Tes 2,15 #10,23 #Gen 4,8 #Evr 11,4 #Fap 7,59 #1Tes 2,15 #1Rg 9,7.8 #Tob 14,4 #Mc 11,10 #Lc 19,38 #Ps 118,26
Selectat acum:
Matei 23: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
