Matei 2
2
Vizita magilor
1După ce s-a născut Isus în Betleémul Iudeii#2,1 Localitate la 9 km sud de Ierusalím, cetatea de origine a lui Davíd. În ebraică, „bêṯ leḥem” înseamnă „casa pâinii”. Este numit de evanghelist „al Iudèii” pentru a se deosebi de alte localități cu același nume (Ios 19,15). Faptul că Isus se naște la Betleèm îi conferă demnitatea mesianică profețită de Natan (2Sam 7). în zilele lui Iród#2,1 Iròd cel Mare, fiul lui Antipàter, majordomul lui Ioan Hircàn al II-lea, numit strateg al Galilèii în 47 î.C., ridicat la rangul de tetrarh și apoi rege al Iudeii de către Senatul roman în 40 î.C., s-a stabilit la Ierusalím în anul 37 î.C. Dictator sângeros, pe lângă copiii mamelor din Betleèm, și-a ucis soția și doi fii, iar la moartea lui a poruncit să fie uciși toți funcționarii, ca să fie totuși cineva întristat de moartea lui. Politician abil și megaloman (și-a construit mai multe palate și fortărețe), a renovat și a extins templul. A murit în anul 4 î.C. Așadar, nașterea lui Isus nu poate coincide cu primul an al erei creștine (așa cum a fost ea calculată în mod greșit de Dionísiu cel Mic în sec. al VI-lea), ci trebuie retrodatată, în anul 5 î.C., regele, iată că au ajuns la Ierusalím niște magi #2,1 Cunoscuți deja în Vechiul Testament (Ier 39,3), magii sunt membrii unei caste preoțești din Pèrsia și astrologi. Contextul nu permite să se precizeze cu certitudine nici numărul, nici numele și nici rangul lor. Tradiția creștină îi consideră regi, în număr de trei (după darurile oferite) și îi numește: Gàspar, Mèlchior și Baltazàr.din Răsărit 2și întrebau, spunând: „Unde este regele [nou]-născut al iudeilor? Căci am văzut steaua#2,2 În Orientul Antic, steaua era semnul unui zeu sau al unui rege divinizat. Matei a păstrat tradiția referitoare la o stea pentru a scoate în evidență calitatea regală și divină a lui Mesia. Tradiția rabinică interpretează profeția lui Balaàm din Num 24,10 în sens mesianic. Astfel, steaua care apare la nașterea lui Isus este un semn din partea lui Dumnezeu că s-au împlinit timpurile mesianice. lui la răsărit și am venit să-l adorăm#2,2 Lit.: „să ne prosternăm [în fața] lui”.”. 3Auzind aceasta, regele Iród s-a tulburat și tot Ierusalímul împreună cu el. 4Adunându-i pe toți arhiereii și cărturarii poporului#2,4 Gruparea „arhiereilor” era formată din toți cei care au ocupat funcția de mare preot împreună cu capii celor 24 de grupuri de preoți. „Cărturarii” erau cunoscătorii și interpreții Legii și ai tradițiilor ebraice., a căutat [să afle] de la ei unde avea să se nască Cristos. 5Ei i-au spus: „În Betleémul Iudeii, căci așa este scris de profet:
6«Și tu, Betleém, pământ al lui Iúda,
nicidecum nu ești cea mai mică
dintre cetățile de seamă # 2,6 Lit.: „căpeteniile”. ale lui Iúda;
căci din tine va ieși stăpânitorul
care va păstori poporul meu, Israél»”.
7Atunci Iród, chemându-i pe magi în secret, a aflat de la ei timpul precis când li s-a arătat steaua. 8Și, trimițându-i la Betleém, [le-]a spus: „Mergeți și informați-vă cu exactitate despre copil și, când îl veți fi găsit, făceți-mi cunoscut și mie ca să merg și eu să-l ador#2,8 Lit.: „să mă prostern [în fața] lui”.!”. 9După ce l-au ascultat pe rege, au plecat și iată că steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor până când, venind, s-a oprit deasupra [locului] unde era copilul. 10Când au văzut steaua, au fost cuprinși de o bucurie foarte mare. 11Și, intrând în casă, au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui. Apoi, căzând [la pământ#2,11 Popoarele orientale își exprimau reverența în patru feluri: 1) îndoirea simplă a genunchilor; 2) îndoirea genunchilor și întinderea mâinilor; 3) închinarea cu fruntea la pământ; 4) prostenarea – întinderea cu fața la pământ în semn de supunere totală.], l-au adorat#2,11 Lit.: „s-au prosternat [în fața] lui”. și, deschizând tezaurele lor, i-au oferit daruri: aur, tămâie și smirnă. 12După ce li s-a revelat în vis să nu se mai întoarcă la Iród, au plecat pe alt drum în țara lor.
Fuga în Egipt
13După ce au plecat ei, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosíf, zicând: „Sculându-te, ia copilul și pe mama lui, fugi în Egipt și stai acolo până când îți voi spune, pentru că Iród are de gând să caute copilul ca să-l ucidă!”. 14Sculându-se, [Iosíf] a luat copilul și pe mama lui în [timpul] nopții și a plecat în Egipt. 15A rămas#2,15 Lit.: „era”. acolo până la moartea#2,15 Lit.: „sfârșitul”. lui Iród, ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: „Din Egipt l-am chemat pe fiul meu”.
Uciderea copiilor nevinovați
16Atunci Iród, văzând că că a fost înșelat de magi, s-a înfuriat și a trimis să fie uciși, în Betleém și în toate ținuturile sale, toți copiii de la doi ani în jos#2,16 Betleèmul număra în vremea aceea aproximativ 1.000 de locuitori; deci copiii uciși de Iròd nu puteau fi mai mulți de 25-30. Tradiția etiopiano-bizantină vorbește de 144.000, dar numărul este simbolic, după Ap 14,1., după timpul precis pe care îl aflase de la magi. 17Atunci s-a împlinit ceea ce a fost spus prin profetul Ieremía care zice:
18„Un strigăt s-a auzit în Ráma#2,18 Ramà, localitate la aproximativ 10 km nord de Ierusalím, punct de adunare a prizonierilor evrei destinați deportării în Babilòn (Ier 40,1-4). După 1Sam 10,2, la Ramà a fost înmormântată Rahela. Într-o viziune poetică, profetul Ieremía (Ier 31,15) descrie plânsul Rahèlei (soția lui Iacòb și mama lui Iosíf și a lui Beniamín), care își vede urmașii plecând în exil din Ramà..
Plângere și tânguiremare.
Rahela își plânge copiii
și nu vrea să fie mângâiată,
pentru că nu [mai] sunt”.
Întoarcerea din Egipt
19După ce a murit Iród, iată că îngerul Domnului i s-a arătat în vis lui Iosíf, în Egipt, 20și i-a spus: „Sculându-te, ia copilul și pe mama lui și mergi în țara lui Israél, pentru că au murit cei care căutau [să ia] viața copilului!”. 21Sculându-se, [Iosíf] a luat copilul și pe mama lui și a intrat în țara lui Israél. 22Auzind că Arheláu#2,22 Arhelàu, fiul lui Iròd cel Mare, a fost rege în Iudèea și Samaría între anii 4 î.C. și 6 d.C. Tiran crud ca și tatăl său, a fost depus și exilat în Gàlia de către romani, din cauza terorii pe care o instituise în regatul său. domnea în Iudéea în locul tatălui său, Iród, s-a temut să meargă acolo. Fiindu-i revelat în vis, s‑a dus în părțile Galiléii 23și a venit să locuiască în cetatea numită Nazarét#2,23 Mică localitate din Galilèea, situată într-o zonă muntoasă la aproximativ 30 km vest de lacul Genezarèt și 10 km nord-vest de muntele Tàbor. Numele ei vine din ebraică și înseamnă „vlăstar” (datorită vegetației bogate) sau „foișor” ( datorită așezării ei pe o colină de pe care se poate vedea toată valea Esdrelòn). Azi se numește AnNàsra., ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profeți: „Se va chema Nazarinean”#2,23 Semnificația cuvântului e greu de stabilit. Dacă este corelat cu Jud 13,5.7, sensul este „consacrat lui Dumnezeu” (în ebraică, „nāzîr”). Dacă este corelat cu Is 11,1 sensul e „mlădiță” (în ebraică: „nēcer”). În orice caz este o aluzie ori la Nazarèt, unde va locui Isus, ori la titlul care i se va da: „Nazarineànul”.. #Lc 1,31; 2,21 #Lc 2,4-7 #Lc 1,5; 3,1 #Num 24.17 #In 7,42 #Mih 5,1-2 #1Cr 11,2; 2Sam 5,2 #2,2 #Lc 2,16 #Ps 72,10.11.15 #2,22 #1,20; 2,19 #Os 11,1 #Ier 31,15 #1,20; 2,12 #Ex 4,19 #2,12 #Mc 1,9 #Lc 1,26; 2,39 #Is 11,1; 53,2
Selectat acum:
Matei 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
