Malahia INTRODUCERE
INTRODUCERE
Titlul și autorul.
Ultima scriere dintre Profeții Minori începe în același fel cu Zah 9,1; 12,1. Din acest motiv, probabil că această scriere a fost adăugată la Zah 9–14. Totuși, titlul adaugă „prin Malahía”, expresie neobișnuită pentru a indica persoana profetului prin care Domnul a trimis mesajul său Israélului. Probabil, din acest motiv, tradiția greacă a interpretat acest nume nu ca unul de persoană, ci ca pe o misiune obișnuită și l-a schimbat în: „prin mesagerul său”.
Impresia care reiese din întregul mesaj este că societatea ebraică ridicată din cenușa exilului babilonian (587-538 î.C.) s-a reconstituit în întregime. Templul este reclădit (cf. Mal 1,10) și cultul este pe deplin reorganizat în el (cf. Mal 1,7-9.12-13). Preoția levítică are libertate deplină de acțiune (cf. Mal 2,3-9). Așadar, este vorba de o epocă ulterioară anului 515 î.C. când a fost terminată construirea templului (cf. Esd 6,13-18).
TM actual este doar una dintre variantele posibile reconstruite dintr-un text ebraic diferit de cel actual. Cele mai multe variante sunt tentative de uniformizare stilistică sau lexicală. Versiunea greacă a lui Malahía se caracterizează printr-o serie de fenomene care au drept scop clarificarea semnificației expresiilor.
Teologia.
În profeția lui Malahíase observă un interes deosebit pentru datoriile cultuale, pentru sacrificii, pentru zeciuieli și pentru lucrurile necesare cerute de la slujitorii templului. Profetul nu este un formalist al cultului. Religiozitatea sa își are izvorul în adâncul inimii, este pătrunsă de respect și dragoste pentru Domnul, iar riturile externe nu sunt decât manifestarea externă a dispozițiilor sincere interioare. Slujitorii lui Dumnezeu au datoria de a-l cinsti pe Domnul, întrucât ministerul sacerdotal și levític nu este atât o slujire adusă aproapelui, cât o obligație față de Dumnezeu. Domnul a stabilit o alianță cu Lévi și cu descendența lui, fapt pentru care preoții sunt mesagerii lui Dumnezeu față de oameni și trebuie să se distingă prin fidelitate în observarea Tórei, prin mărturia ireproșabilă a vieții și învățarea corectă a științei sacre.
Yhwheste unic ( Mal 2,10), rege mare și cinstit de neamuri (Mal 1,14), stăpân al naturii (cf. Mal 3,10-11) și al istoriei (Mal 3,16), cel care pedepsește neamurile (cf. Mal 3,24). A iubit Israélul cu o iubire preferențială, așa cum este demonstrat de soarta teribilă rezervată Edómului (Mal 1,1-5) și de prezența lui în templul din Ierusalím, unde se ridică pe tronul divin pentru a ține judecata (cf. Mal 2,11).
Malahía se interesează și de viața familială. Căsătoriile mixte sunt o profanare a religiei iahviste și favorizează practica riturilor păgâne. Este dezaprobat divorțul din partea soțului, întrucât unirea naturală a bărbatului și femeii presupune un raport de nedespărțit, stabilit de Dumnezeu însuși. Iubirea conjugală ia aspectul unui legământ stabil și constant.
Cartea lui Malahía este animată de o așteptare vie a „Zilei Domnului”, considerată ca remediu al relelor timpului și începutul unei noi ere (cf. Mal 2,17–3,5). Venirea imprevizibilă a Domnului în templul său, descrisă ca un cuptor care arde, este însoțită de pedepsirea celor mândri, în timp ce leviții sunt restabiliți în integritatea lor morală și aduc din nou jertfe plăcute lui Dumnezeu. Cei pioși și răufăcătorii din Israél vor fi recompensați după meritele fiecăruia. „Ziua Domnului” va fi precedată de apariția unui precursor, care se identifică cu profetul Ilíe (Mal 3,1.23-24).
Selectat acum:
Malahia INTRODUCERE: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași