Luca 8

Femeile evlavioase

1Și după aceea, el trecea prin cetăți și sate predicând și ducând vestea cea bună a împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu el; 2de asemenea, unele dintre femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli#8,2 Lit.: „slăbiciuni”.: Maria#8,2 Nu există nici un motiv s-o identificăm pe Maria Magdalena cu femeia păcătoasă din Lc 7,36-50 și nici cu Maria, sora Màrtei (Lc 10,38-42). Singurele informații pe care le dă Evanghelia sunt: 1) din ea Isus a scos șapte diavoli; 2) este prima căreia i s-a arătat Isus după înviere (In 20,11-18; Mt 28,9-10; Mc 16,9-11)., numită Magdaléna#8,2 Maria provine din cetatea Magdala (în ebr. „miḡdōl” = turn) folosit deseori în Vechiul Testament ca nume propriu (Ex 14,2). Pe locul vechii așezări se află azi localitatea Migdàl, la 5 km nord de Tiberiàda, pe malul de vest al Lacului Genezarèt., din care scosese șapte diavoli#8,2 Faptul că Maria Magdalena fusese posedată nu înseamnă că era păcătoasă, deoarece posedarea este o suferință pe care Dumnezeu o poate permite pentru motive diverse. De aceea, evanghelistul insistă asupra termenului „vindecare”, și nu „exorcizare”. E posibil ca numărul 7, expresia plinătății, să evoce un caz grav de posedare ori posedare repetată (Lc 11,26)., 3și Ioana, soția lui Cúza, administrator al lui Iród, Suzána și multe altele care îi slujeau cu ceea ce aveau.

Parabola semănătorului

(Mt 13,1-17; Mc 4,1-12)

4Pe când îl însoțea o mulțime mare și veneau la el din fiecare cetate, le-a vorbit printr-o parabolă: 5„Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare și păsările cerului au devorat-o. 6O altă [parte] a căzut pe piatră și după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. 7Altă [parte] a căzut în mijlocul spinilor, dar spinii, crescând în același timp, au înăbușit-o. 8Iar altă [parte] a căzut în pământ bun și, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.

9Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. 10El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoașteți misterele împărăției lui Dumnezeu, celorlalți [li se vorbește] în parabole. Pentru ca#8,10 Cf. nota la Mc 4,12.

«văzând, să nu vadă

și auzind, să nu înțeleagă».

Explicarea parabolei semănătorului

(Mt 13,18-23; Mc 4,13-20)

11Această parabolă înseamnă: sămânța este cuvântul lui Dumnezeu. 12Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul și ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiți. 13Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi. 14Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul#8,14 Lit.: „mergând, înaintând”., sunt înăbușiți de griji, bogății și plăcerile vieții#8,14 Cele trei pericole care distrag atenția de la cuvântul lui Dumnezeu pot fi comparate cu „cele trei capcane ale lui Beliàl” din Documentul de la Damasc, aparținând textelor de la Qumràn, în care autorul vede Israèlul prins în trei capcane: necinstirea sanctuarului, bogăția și conviețuirea cu mai multe femei. și nu ajung să rodească. 15Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată și generoasă#8,15 Lit.: „frumoasă și bună”., îl păstrează și aduc roade întru răbdare.

Parabola candelei

(Mc 4,21-25)

16Nimeni, după ce a aprins o candelă, nu o ascunde sub un vas, nici nu o pune sub pat, ci o pune pe candelabru, pentru ca cei care intră să vadă lumina. 17Căci nu este nimic secret care să nu fie dezvăluit și nici [ceva] tăinuit care să nu fie cunoscut și să nu iasă la lumină. 18Vedeți, așadar, cum ascultați, pentru că celui care are i se va [mai] da, iar celui care nu are i se va lua și ceea ce crede că are!”.

Mama și frații lui Isus

(Mt 12,46-50; Mc 3,31-35)

19Au venit la el mama și frații lui#8,19 Cf. nota la Mt 12,46. și nu puteau să ajungă până la el#8,19 Lit.: „să-l întâlnească”. din cauza mulțimii. 20I s-a făcut cunoscut: „Mama ta și frații tăi stau afară și vor să te vadă”. 21Dar el le-a răspuns, zicând: „Mama mea și frații mei sunt aceștia care ascultă cuvântul lui Dumnezeu și îl îndeplinesc#8,21 Lit.: „fac”.”.

Liniștirea furtunii

(Mt 8,23-27; Mc 4,35-41)

22Într-una din zile, [Isus] s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi și le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă a lacului!”. Și au plecat. 23Pe când ei vâsleau, [Isus] a adormit. Și o furtună s-a dezlănțuit pe lac: [barca] se umplea cu apă, iar ei erau în pericol. 24Atunci, venind la el, l-au trezit, spunând: „Învățătorule! Învățătorule, pierim!”. Iar el, trezindu-se, a certat vântul și valurile de apă. Ele s-au calmat și s-a făcut liniște. 25Atunci le-a spus: „Unde este credința voastră?”. Ei însă, cuprinși de teamă, se mirau, spunând unii către alții: „Cine este oare acesta că poruncește chiar și vânturilor și apei și ele îl ascultă?”.

Isus vindecă un om posedat de diavol în ținutul gherasenilor

(Mt 8,28-34; Mc 5,1-20)

26Și au tras la mal în ținutul gherasenilor#8,26 Numele ținutului este foarte mult discutat. Majoritatea manuscriselor propun: „ghergheseni” pentru că așezarea localității Gheràsa nu corespunde cu descrierea din Evanghelie. Dar varianta „gheraseni” pare cea mai probabilă în Luca, întrucât este varianta cea mai dificilă și cea mai frecventă în primele manuscrise ale Evangheliei după sfântul Luca. Gheràsa (actualul Gheràsh) este o localitate în Transiordània la cca 50 km sud-est de lacul Genezarèt, situat în regiunea Decapole, din munții Ghileàd, la marginea pustiului spre est. Origène, vizitând așezarea, notează că este o localitate din Aràbia care nu are în apropiere nici mare și nici lac în care ar fi putut să se arunce porcii. Oricât ar fi de dificilă stabilirea cu exactitate a numelui localității, învățătura religioasă a relatării rămâne clară., care este de partea cealaltă a Galiléii. 27După ce [Isus] a coborât pe uscat, i-a ieșit înainte un om din cetate care era posedat de diavol. De mult timp nu mai purta#8,27 Lit.: „îmbrăca”. îmbrăcăminte și nici nu locuia în casă, ci în morminte. 28Când l-a văzut pe Isus, a strigat și a căzut în fața lui și, cu glas puternic, i-a spus: „Ce ai cu mine#8,28 Lit.: „ce este între mine și tine?”., Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog să nu mă chinuiești!”#8,28 Lit.: „nu mă pune la încercare!”; „basànos” (rădăcina verbului folosit în greacă) era o piatră din Lídia folosită pentru recunoașterea aurului prin frecare.; 29pentru că el îi poruncise duhului necurat să iasă din om. De fapt, de multe ori pusese stăpânire pe el. Pentru a fi păzit, fusese legat cu cătușe la mâini și lanțuri [la picioare], dar, sfărâmând orice legătură, era gonit de diavol în pustiu. 30Atunci Isus l-a întrebat: „Care-ți este numele?”. El i-a răspuns: „Legiune”, căci intraseră mulți diavoli în el. 31Și-l rugau să nu le poruncească să intre în abis#8,31 În cosmologia semită, sub pământ se află „apele de dedesubt” care simbolizează „haosul” în luptă cu lumea creată de Dumnezeu (Gen 1,2). Diavolii sunt condamnați să fie închiși în acest haos în mod definitiv, pe când oamenilor le este oferită posibilitatea alegerii personale..

32Era acolo o turmă mare#8,32 Lit.: „suficientă”. de porci care pășteau pe munte; și l-au rugat să le dea voie să intre în ei, iar el le-a dat voie. 33Atunci, ieșind diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe coasta abruptă în lac și s-a înecat#8,33 Faptul este interpretat de mulți ca o manifestare a nemulțumirii lui Dumnezeu pentru prezența în număr așa de mare a animalelor considerate necurate de evrei. Lc 11,24 spune că duhurile necurate, alungate din oameni, caută loc de refugiu în pustiu, în morminte sau chiar în persoane demente. Întrucât porcii erau animale sacre pentru unele culte păgâne și erau jertfiți diavolilor ( 1Cor 10,20), „duhurile necurate” puteau găsi în aceste „animale necurate” un loc potrivit de refugiu..

34Când au văzut paznicii ce s-a întâmplat, au alergat să dea de știre în cetate și în sate#8,34 Lit.: „ogoare”.. 35Iar ei au ieșit să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Isus; l-au găsit pe omul din care ieșiseră diavolii îmbrăcat și întreg la minte, așezat la picioarele lui Isus. Și i-a cuprins frica. 36Însă, când cei care au văzut au povestit cum a fost salvat cel posedat de diavol, 37toată mulțimea dimprejurul gherasenilor l-a rugat pe Isus să se îndepărteze de la ei, căci erau cuprinși de o mare frică. Atunci, urcându-se [Isus] în barcă, s-a întors.

38Omul din care fuseseră scoși diavolii îl ruga să-l [lase să] fie cu el. Însă [Isus] l-a trimis, spunând: 39„Întoarce-te acasă și povestește tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru tine!”. Iar el a plecat vestind în întreaga cetate ceea ce a făcut Isus pentru el.

Vindecarea unei femei și învierea fiicei lui Iaír

(Mt 9,18-26; Mc 5,21-43)

40Când s-a întors Isus, a fost primit de mulțime, căci toți îl așteptau. 41Și iată că a venit un bărbat, al cărui nume era Iaír, care era conducătorul sinagogii și căzând la picioarele lui Isus, îl implora să vină în casa lui, 42fiindcă avea o singură fiică în jur de doisprezece ani care era pe moarte.

Pe când se ducea, mulțimile îl îmbulzeau. 43O femeie, având hemoragie de doisprezece ani, care își cheltuise toată avuția#8,43 Lit.: „viața”. cu medicii#8,43 Unele manuscrise omit: „care își cheltuise toată avuția cu medicii”, probabil pe considerentul că Luca, fiind medic, nu putea accepta o expresie defavorabilă la adresa colegilor de breaslă. și care nu a putut să fie vindecată de nimeni, 44apropiindu-se pe la spate, i-a atins ciucurii#8,44 Împletitură din trei fire albe și unul albastru care orna fiecare din cele patru colțuri ale mantiei la evrei. mantiei și îndată hemoragia ei s-a oprit. 45Atunci Isus a spus: „Cine m-a atins?”. Fiindcă toți negau, Petru i-a zis: „Învățătorule, mulțimile se îmbulzesc și te îngrămădesc”#8,45 Unele manuscrise adaugă: „și tu spui: «Cine m-a atins?»”; probabil armonizare cu Mc 5,31.. 46Însă Isus a spus: „Cineva m-a atins, pentru că am simțit că o putere a ieșit din mine”. 47Atunci femeia, văzând că nu poate rămâne ascunsă, a venit tremurând și aruncându-se înaintea lui, a povestit în fața întregului popor din ce cauză l-a atins și cum a fost vindecată imediat. 48Iar el i-a spus: „Fiică, credința ta te-a mântuit; mergi în pace!”.

49Pe când încă mai vorbea, a venit cineva de la conducătorul sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învățător!”. 50Când a auzit, Isus i-a răspuns: „Nu te teme, crede numai și ea va fi mântuită!”. 51Venind deci [Isus] la casa lui, nu a permis nimănui să intre cu el, decât lui Petru, Ioan și Iacób, tatălui și mamei fetei. 52Toți plângeau și își băteau [pieptul] pentru ea. Dar el le-a spus: „Nu plângeți, fiindcă nu a murit, ci doarme!#8,52 Copila este moartă (Lc 8,53), dar pentru Isus, moartea nu e definitivă: Dumnezeu poate să trezească morții, încât moartea nu mai este decât un somn (In 11,11; cf. Fap 7,60; 13,36; 1Tes 4,13-15; 1Cor 15,18-20); aici, Isus caută să reducă elementul spectaculos al evenimentului.”. 53Iar ei îl luau în râs, știind că murise. 54Atunci [Isus], prinzând-o de mână, a strigat: „Copilă, ridică-te!”. 55Și sufletul ei s-a întors și ea s-a ridicat imediat. Iar el a poruncit să i se dea să mănânce. 56Părinții ei au rămas uluiți, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate. #Lc 4,43-44 #Mt 8,29 #Mt 27,55-56 #Mc 15,40-41 #Lc 23,49; 24,10 #In 19,25 #Ier 4,3-4 #Dt 29,3 #Is 6,9 #Mt 8,10 #21,34 #In 8,12 #Mt 10,26 #Lc 12,2 #Mc 4,24-25 #Mt 13,12; 25,29 #Lc 19,26 #11,27-28 #Lc 1,12; 4,15 #4,34 #Mt 4,3 #1,12 #6,19 #Mt 8,10 #1,12 #Mc 1,34

Selectat acum:

Luca 8: VBRC2020

Evidențiere

Partajează

Copiază