În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iúda. A intrat în casa lui Zaharía și a salutat-o pe Elisabéta. Când a auzit Elisabéta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabéta a fost umplută de Duhul Sfânt și a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău! Și de unde îmi este [dată] mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine? Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!”.
Maria a spus:
„Sufletul meu
îl preamărește pe Domnul
și duhul meu tresaltă de bucurie
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
căci a privit la umilința slujitoarei sale.
Iată, de acum toate popoarele
mă vor numi fericită,
căci mi-a făcut lucruri mari
Cel Atotputernic și numele lui e sfânt!
Milostivirea lui rămâne
din neam în neam
peste cei ce se tem de el.
A arătat puterea brațului său:
i-a risipit pe cei mândri
în cugetul inimii lor,
i-a dat jos de pe tron pe cei puternici
și i-a înălțat pe cei umiliți;
pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri,
iar pe cei bogați
i-a lăsat cu mâinile goale.
L-a sprijinit pe Israél, slujitorul său,
amintindu-și de îndurarea sa,
după cum a promis părinților noștri,
lui Abrahám și urmașilor lui în veci”.
Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei.
Când s-a împlinit timpul pentru Elisabéta ca să nască, a născut un fiu. Când vecinii și rudele ei au auzit că Domnul și-a arătat marea îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea.
În ziua a opta au venit pentru circumcízia copilului și voiau să-i pună numele Zaharía, ca al tatălui său. Însă luând cuvântul, mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan”. Dar ei i-au zis: „Nu este nimeni dintre rudele tale care să poarte numele acesta”. I-au făcut semne tatălui său cum ar vrea să fie numit. Cerând o tăbliță, a scris: „Ioan este numele lui”. Și toți s-au mirat. Îndată i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba, iar el vorbea binecuvântându-l pe Dumnezeu. I-a cuprins frica pe toți vecinii și în tot ținutul muntos al Iudeii se povesteau toate aceste lucruri. Toți cei care le auzeau le puneau la inima lor, spunând: „Ce va fi oare acest copil?”, pentru că mâna Domnului era cu el.