Iosue Introducere
Introducere
Titlu și conținut.
Numele cu care este intitulată cartea vine de la Iòsue, fiul lui Nun, din tribul lui Efraím (Num 13,8.16; Ios 19,49.50); Moise este cel care i-a schimbat numele din „Osèa” în „Iòsue”: schimbarea numelui înseamnă o nouă misiune în istoria mântuirii.
Cartea prezintă cucerirea Canaànului (Ios 2–12), împărțirea țării între triburi (Ios 13–21) și se încheie cu întoarcerea triburilor din TransIordània, adunarea de la Síhem și reînnoirea alianței (Ios 22–24). Din cauza unei slăbiciuni (pe care tradiția, din respect, a voit să i-o facă uitată lui Moise), acesta nu a putut intra în țara promisă. Dar cucerirea va fi făcută după dispozițiile pe care Domnul i le-a dat lui și care îi sunt transmise slujitorului său fidel, Iòsue. După ce au fost descrise pregătirile pentru intrarea în Canaàn cu meticulozitate, după ce a fost relatată trecerea minunată a Iordànului – căreia îi este acordată o mare importanță istorică și religioasă –, este prezentată arca în fața căreia fiii lui Israel se sfințesc la Ghílgal și de unde începe cucerirea Canaànului.
Teologia.
În istoria mântuirii, Cartea lui Iòsue înseamnă un pas înainte față de Deuteronom: promisiunile făcute lui Abrahàm și reînnoite după ieșirea din Egipt au ajuns la împlinire. Yhwh are de-a face cu un popor încăpățânat, dar Israel plătește scump lipsa de ascultare, întrucât proiectul trebuie dus la împlinire, în cIùda lipsurilor poporului. Fiecare lipsă este prezentată ca o infidelitate. Principiul care domină cartea este acesta: Dumnezeu este întotdeauna fidel; însă cere fidelitate absolută. Prin legea solidarității, care este invocată de mai multe ori, tot poporul este responsabil și de neascultarea fiecărui individ.
Tema fidelității lui Dumnezeu este fundalul întregii cărți, chiar și când este vorba de hotarele, de regii, de cetățile cucerite. Autorul nu este interesat atât de faptul că o anumită cetate a fost cucerită de Iòsue, cât mai ales să facă să se vadă cum Domnul, menținându-și fidelitatea față de promisiuni, a dat poporului său întreaga țară. În felul acesta, nu este nicio preocupare dacă o anumită cetate a fost cucerită înainte sau după moartea lui Iòsue.
Reluând aceeași temă a împărțirii ideale a Țării Promise, mai târziu Ezechièl va stabili hotare care, din punct de vedere istoric, nu au fost niciodată reale. Privind istoria lui Iòsue înapoi, considerând-o ca un stadiu al istoriei universale a mântuirii, se vede că țara în care curge lapte și miere nu era decât figura bunurilor spirituale pe care Dumnezeu le-a dat, iar Cristos le-a recucerit pentru omenire. Sub acest aspect, Iòsue este un pas mare înainte în împlinirea timpurilor în care promisiunile vor deveni realitate.
Structură.
Cartea lui Iòsue are la bază ipoteza unor izvoare și etape diferite în redactare. Fragmente cu un fond profund teologic sunt amestecate cu altele pur istorice și cu date etnico-geografice într-un mozaic ale cărui părți, de cele mai multe ori, nu sunt prea bine legate între ele. Tocmai această lipsă de legătură dovedește că un autor a voit să păstreze cu scrupulozitate un complex de materiale ce proveneau din diferite tradiții locale, pentru a le păstra și a le a transmite tradițiilor naționale cu privire la istoria cuceririi Țării Promise. Neclarități și repetiții sunt foarte frecvente.
Cartea este structurată astfel:
I. CUCERIREA ȚĂRII PROMISE (1,1–12,24):
trecerea Iordànului (3,1–5,12);
cucerirea Ierihònului (5,13–7,26);
cucerirea cetății Ai (8,1–8,29);
sacrificiul și lectura legii pe muntele Èbal (8,30-35);
tratatul dintre Israèl și cei din Gabaòn (9,1-27);
cucerirea sudului Palestinei (10,1-43);
cucerirea nordului (11,1–12,24).
II. ÎMPĂRȚIREA ȚĂRII ÎNTRE TRIBURI (13,1–24,33).
Selectat acum:
Iosue Introducere: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași