Iob 6
6
Răspunsul lui Iob către Elifáz#6,0 Teoriei lui Elifàz, Iob îi opune propria nenorocire și suferință, care-l fac să pronunțe cuvinte de disperare: este mai bună moartea decât acceptarea sorții pentru o ființă fragilă și efemeră, abandonată de prieteni, de la care s-ar fi așteptat la bunăvoință și compătimire. Însuși Dumnezeu îl tratează cu cruzime, iar singura perspectivă care-i rămâne este Șeòlul. De ce se îndârjește Dumnezeu împotriva unei creaturi sărmane, supraveghind-o cu atâta strictețe? Iob se lamentează împotriva tuturor: împotriva lui însuși, pentru că delirează și nu mai poate să reziste; împotriva prietenilor care-l trădează și-l abandonează, demonstrându-se un fel de dușmani încăpățânați; se lamentează și împotriva lui Dumnezeu, care, în loc să-l elibereze, se înfierbântă împotriva lui. El nu cere decât o judecată dreaptă și loială, în care prietenii și Dumnezeu însuși să-i recunoască nevinovăția.
Povara neliniștii
1Iob a luat cuvântul și a zis:
2„O, dacă s-ar cântări necazul meu și dacă ar fi pusă împreună pe cântar
supărarea mea!
3Ar fi mai grele decât nisipul mării#6,3 Simbol a ceea ce nu poate fi măsurat (cf. Gen 22,17).;
de aceea cuvintele mele sunt confuze.
4Căci săgețile#6,4 Se referă la calamitățile și bolile trimise de Dumnezeu (cf. Ps 38,3). Iob nu înțelege de ce arcașul ceresc își îndreaptă săgețile înveninate împotriva unei victime sărmane (cf. Dt 32,23; Hab 3,9; Ps 38,2; 64,7). Este ilogic ca durerea să vină de la Dumnezeu. Celui Atotputernic,
al căror venin îl bea duhul meu,
sunt în mine.
Înfricoșările#6,4 Termenul ebraic face referință la monștrii auxiliari ai lui Tiamàt, personificări ale chinurilor interioare: angoasa, fobia, coșmarul, obsesia mâniei divine, sentimentul de a fi abandonat de Dumnezeu, atribuite direct influenței divine. lui Dumnezeu
sunt îndreptate#6,4 Lit.: „sunt aranjate pentru mine”. asupra mea.
5Oare rage măgarul sălbatic lângă iarbă?
Sau mugește boul lângă nutrețul#6,5 Vezi nota la Is 30,24. său?
6Ce e fără gust se mănâncă oare fără sare?
Sau este vreun gust în sucul de nalbă#6,6 Este vorba de sucul unei plante care se folosea la salate. Unii înțeleg expresia ca „albușul de ou”, ținând cont de versiunea armeană.?
7Ceea ce a refuzat sufletul meu să atingă,
aceea este hrană în durerea mea.
Să mă zdrobească Dumnezeu!#6,8 Mișcător apel la moarte, unit cu o imprecație îndrăzneață: Iob dorește moartea de la Dumnezeu ca soluție a unui sfârșit de îndurare și instrument al judecății. Moartea apare ca speranță și consolare a celui suferind.
8Cine ar face#6,8 Lit.: „cine ar da?”.
să se împlinească cererea mea!
De-ar da Dumnezeu
[să se împlinească] speranța mea!
9De-ar vrea Dumnezeu
să mă zdrobească,
să-și întindă mâna și să mă sfărâme!
10Ar mai fi pentru mine o mângâiere,
aș tresălta în durerea care nu cruță,
pentru că nu am ascuns
cuvintele Celui Sfânt#6,10 În sensul că nu s-a revoltat împotriva providenței. Cel Sfânt este Domnul (cf. Is 6,3; Hab 3,3)..
11Care este puterea mea
ca să [mai] aștept?
Care este sfârșitul meu
ca să [mai] lungesc viața mea?
12Oare puterea mea este puterea pietrelor?
Sau carnea mea este de bronz?
13Oare este vreun ajutor pentru mine?
Planul [tău] s-a îndepărtat de mine!
Trădarea prietenilor
14Celui disperat i se cuvine îndurare
din partea prietenului său,
altfel ar putea abandona teama
de Cel Atotputernic#6,14 Este un ecou al învățăturii profetice care consideră bunătatea față de alții o dimensiune esențială a religiei adevărate (cf. Iob 29,12-13; 31,16-20): prietenul adevărat și sincer trebuie să continue să-l iubească pe prietenul său, chiar dacă a abandonat religia..
15Frații mei m-au înșelat ca un torent,
ca albia torenților care trec.
16Tulburați de gheață,
peste ei se ascunde zăpada.
17În timp de secetă seacă
și [în timp] de arșiță dispar din locul lor.
18Caravanele o apucă pe drumul lor,
înaintează în pustiu și pier.
19Caravanele din Temán
le caută cu privirea,
călătorii din Șeba#6,19 Temàn, oază din Aràbia de Nord (cf. Gen 25,15; Ex 21,14; 1Cr 1,30; Ier 15,23); Șèba este o regiune la hotarele dintre Aràbia și Idumèea. așteaptă după ele.
20S-au rușinat
pentru că și-au pus încrederea,
au venit până la ei
și au fost făcuți de ocară.
21Așa sunteți și voi, un nimic.
Vedeți angoasa și vă temeți.
Cerere de dreptate
22Oare v-am zis eu: «Aduceți la mine
sau [aduceți] din averile voastre
un dar la mine!
23Scăpați-mă din mâna celui care oprimă și din mâna celor violenți eliberați-mă!»?
24Învățați-mă și voi tăcea;
făceți-mă să înțeleg ce am greșit!#6,24 Iob nu mai este interesat de mângâierea care ar putea să-i vină de la prieteni. Nu-l mai interesează viața și prosperitatea, ci numai nevinovăția. Luptă pentru a o demonstra, cu riscul de a-i îndepărta pe prieteni. Când spune că a greșit, este vorba de lipsuri datorate neștiinței sau neatenției (cf. Lev 4; Num 15,22-29; Ps 19,33).
25Cât de puternice sunt cuvintele dreptății! Ce dovedesc dovezile voastre?#6,25 Iob refuză argumentul care nu ține cont de situația concretă a omului. Contrast între logica bazată pe cuvinte și raționamente și situația concretă a unei persoane disperate, ale cărei expresii lipsite de logică și coerență reflectă realitatea crudă a suferinței.
26Oare prin dovezi
veți răsturna cuvintele
și [veți lăsa] în vânt
vorbele celui deznădăjduit?
27Într-adevăr, vă aruncați asupra orfanului, îl vindeți pe prietenul vostru.
28Acum, binevoiți să vă întoarceți spre mine! În fața voastră, oare, voi minți?
29Întoarceți-vă, să nu fie înșelăciune;
întoarceți-vă încă o dată:
dreptatea mea este aici!
30Oare este înșelăciune pe limba mea
sau cerul gurii mele
nu înțelege supărările? #7,20; 16,13; Ps 128,3; 144,12 #42,17 #9,34; 30,15; Ps 88,16-18 #6,30 #7,15; 1Rg 19,4; Ióna 4,3; Num 11,15 #Dt 6,7; Ps 78,5-6 #14,18 #29,12-13; 31,16-20 #Prov 30–9 #Ier 15,18 #37,10 #Ier 14,3 #Ier 15,10 #10,2; 13,23 #35,13 #6,6; 34,3
Selectat acum:
Iob 6: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași