Ioan 20
20
ÎNVIEREA LUI ISUS
Mormântul gol
(Mt 28,1-10; Mc 16,1-8; Lc 24,1-12)
1În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdaléna a venit la mormânt și a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2Atunci, a alergat și a venit la Símon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea#20,2 Lit.: „la care ținea”. Isus, și le‑a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”. 3A ieșit atunci Petru și celălalt discipol și au venit la mormânt. 4Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt#20,4 Spre deosebire de Maria, discipolul vede, în mormântul gol, și pânzele împăturite cu grijă, semne care îl fac să înțeleagă faptul că trupul nu a fost nici furat, nici mutat și să recunoască prin credință învierea lui Isus.. 5Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat. 6Atunci a venit și Símon Petru, care îl urma, și a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile așezate, 7dar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era așezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8Atunci a intrat și celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut și a crezut; 9pentru că încă nu cunoșteau Scriptura: că el trebuia să învie din morți. 10Atunci discipolii s-au întors la ai lor.
Isus se arată Mariei Magdaléna
(Mc 16,9-11; Mt 28,9-10)
11Iar Maria stătea lângă mormânt, afară, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt 12și a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap și altul, la picioare. 13Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?”. Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus”. 14Spunând acestea și întorcându-se, l-a văzut pe Isus stând [în picioare], dar nu știa că este Isus. 15Isus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?”. Ea, crezând că este grădinàrul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus, spune-mi unde l-ai pus și eu îl voi lua!”. 16Isus i-a zis: „Maria!”. Ea, întorcându-se, i-a spus în evreiește: „Rabbuní!” – care înseamnă „Învățătorule!”#20,16 Unele manuscrise adaugă: „și a alergat ca să-l cuprindă”, probabil se încearcă o justificare a replicii lui Isus: „Nu mă reține!”.. 17Isus i-a zis: „Nu mă reține#20,17 Sau „nu mă atinge!”., pentru că nu m-am urcat încă la Tatăl#20,17 Multe manuscrise adaugă: „meu”., dar du-te la frații mei și spune-le: «Mă urc la Tatăl meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru»!”. 18Maria Magdaléna a venit la discipoli și le-a vestit că l-a văzut pe Domnul#20,18 Lit.: „și le-a vestit: «L-am văzut pe Domnul!» și ce i-a spus ei”. și că el i-a spus acestea.
Isus apare discipolilor
(Mt 28,16-20; Mc 16,14-18; Lc 24,36-49)
19În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, deși ușile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!”. 20Zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21Atunci, Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi”. 22Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: „Primiți pe Duhul Sfânt! 23Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute”.
Isus se arată lui Tóma
24Însă Tóma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. 25Așadar, ceilalți discipoli i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!”. Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu-mi voi pune#20,25 Lit.: „dacă nu voi arunca”. degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”.
26După opt zile, discipolii lui erau iarăși înăuntru, iar Tóma era împreună cu ei. Isus a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijlocul lor și a zis: „Pace vouă!”. 27Apoi i-a spus lui Tóma: „Adu-ți degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ți mâna și pune-o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios!”. 28Tóma a răspuns și i-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”. 29Isus i-a spus: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei care nu au văzut și au crezut!”.
Scopul Evangheliei
30Isus a mai făcut înaintea discipolilor și multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31Acestea însă au fost scrise ca să credeți că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viață în numele lui. #Mt 28,10 #18,15 #Lc 24,12 #In 11,44; 19,40 #5,39 #14,26 #1Cor 15,4 #Ct 3,1-3 #Lc 24,16 #In 10,3-4 #Mc 10,51 #Ct 3,4 #1,1; 12,32 #Ps 89,27 #16,16; 14,27 #Lc 24,16 #15,11; 16,22 #17,18 #Mt 28,19 #Mc 16,15 #Lc 24,47 par. #Fap 1,8 #In 1,33 #Mt 16,19; 18,18 #11,16; 14,5 #14,27 #19,34 #4,48 #Lc 1,45 #12,37 #Dt 34,10-12 #Fap 3,16
Selectat acum:
Ioan 20: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
