Ioan 2
2
Nunta din Cána
1În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cána#2,1 Tradiția creștină identifică localitatea Cana cu Kfar Kànna, la 6 km nord-est de Nazarèt, unde se află, din Evul Mediu, o biserică în amintirea minunii săvârșite de Isus. Unii bibliști, pe baza mărturiilor Sfinților Părinți, susțin că ar fi vorba de localitatea Kànna el-Gelíl, la 13 km nord de Nazarèt, deoarece numele este mai apropiat de cel din Evanghelie. Galiléii și mama lui Isus era acolo. 2A fost chemat și Isus cu discipolii lui la nuntă. 3Lipsind [la un moment dat] vinul, mama lui Isus i-a zis: „Nu [mai] au vin”. 4Dar Isus i-a spus: „Ce ne privește pe mine și pe tine#2,4 Expresia este o traducere a formulei ebraice: „Ce este între mine și tine?”. Traducerea poate avea două sensuri: „Ce ai cu mine?” (Mc 1,24 și 5,7) sau „Ce mă privește? Nu mă interesează!”. Cu siguranță nu există un conflict între Isus și Maria și nici nu înseamnă că Isus nu vrea să se implice în situație (de fapt, va interveni). Această expresie se poate înțelege cel mai bine ca o divergență de perspectivă în rezolvarea dificultății apărute: i se cere remedierea unei situații neplăcute, cu o motivație umană. Isus săvârșește minunea în planul misiunii sale mesianice și are o motivație și o semnificație mult mai profundă., femeie?#2,4 Într-adevăr, surprinde în gura unui fiu apelativul dat mamei sale: „femeie!”. Cu siguranță, nu este lipsit de respect (In 19,26), nici nu are ton de mustrare și nici nu este o negare a maternității Mariei. La începutul activității mesianice, Isus pune pe un plan secundar relațiile naturale de familie, așa cum o cere și discipolilor săi (Mt 19,29). Încă nu a venit ceasul#2,4 Ceasul lui Isus este o temă fundamentală în toată Evanghelia după sfântul Ioan și se referă la moartea lui pe cruce și la înălțarea în glorie. meu”. 5Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: „Faceți tot ce vă va spune!”. 6Erau acolo șase vase de piatră#2,6 Folosirea vaselor de piatră era în conformitate cu Legea lui Moise cu privire la puritatea rituală (Lev 11,29-38). Vasele din piatră puteau să redevină pure prin simpla spălare, spre deosebire de cele din lut care trebuiau sparte. puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri#2,6 Adică 80 sau 120 l. O „măsură” („metrètes”) era o unitate de măsură a capacității vaselor pentru lichide, echivalentă cu 39,5 l.. 7Isus le-a zis: „Umpleți vasele cu apă!”. Iar ei le-au umplut până sus. 8Atunci le-a zis: „Scoateți acum și duceți stolnicului nunții!”#2,8 Termenul grec „architriklínos” se referă la organizatorul sau responsabilul mesei. Putea să fie un sclav sau un oaspete care nu făcea parte din familie.. Ei i‑au dus. 9Când a gustat stolnicul apa devenită vin – și el nu știa de unde este, dar slujitorii care o aduseseră#2,9 Lit.: „scosereră”. știau – stolnicul l-a chemat pe mire 10și i-a spus: „Orice om pune mai întâi vinul bun#2,10 Unii sfinți părinți interpretează vinul cel mai bun adus de Isus ca fiind evanghelia mântuirii în contrast cu apa – Legea iudaică., iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ținut vinul bun până acum!”. 11Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cána Galiléii. Și-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.
12După aceea, au coborât la Cafárnaum el, mama lui, frații#2,12 Vezi nota la Mt 12,46. săi și discipolii și au rămas acolo câteva#2,12 Lit.: „nu multe”. zile.
PRIMA CĂLĂTORIE A LUI ISUS LA IERUSALÍM
Alungarea vânzătorilor din templu
(Mt 21,12-13; Mc 11,15-17; Lc 19,45-46)
13 Paștele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalím. 14Și a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi și de porumbei și pe schimbătorii de bani șezând [acolo]. 15Făcând un bici din funii, i-a alungat#2,15 Lit.: „scos”. pe toți din templu, la fel ca și oile și boii; a împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și a răsturnat mesele, 16iar celor care vindeau porumbei le-a zis: „Luați acestea de aici! Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie!”. 17Discipolii lui și-au adus aminte că fusese scris: «Zelul pentru casa ta mă mistuie».
18Așadar, l-au întrebat iudeii și i-au zis: „Ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea?”. 19Isus le-a răspuns: „Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica!”. 20Așadar, i-au zis iudeii: „Acest templu a fost construit în patruzeci și șase de ani și tu în trei zile îl vei ridica?”. 21Însă el vorbea despre templul trupului său. 22Deci, când a înviat din morți, discipolii lui și-au amintit că a spus aceasta și au crezut în Scriptură și în cuvântul pe care îl spusese Isus.
Reacții la alungarea vânzătorilor din templu
23Pe când era în Ierusalím, la Sărbătoarea Paștelui, mulți, văzând semnele pe care le făcea, au crezut în numele lui. 24Dar Isus nu se încredea în ei, pentru că el îi cunoștea pe toți. 25Și nu avea nevoie ca cineva să aducă mărturie despre om, pentru că el cunoștea ce era în om. #21,2 #Gen 41,55 #Mc 7,3-4 #Lc 5,37-39 par. #Mt 26,29 par. #In 4,54 #Ex 4,30-31 #In 1,14 #Mt 4,13 #Mt 12,46 #In 20,27 #Fap 1,15 #Neh 13,7-8 #Mal 3,1-4 #Zah 14,21 #Ps 69,10 #6,30; 4,48 #Mt 26,61 #Mt 12,6.38-40 #1,14 #14,26 #5,39 #1,48
Selectat acum:
Ioan 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
