Ioan 17
17
Rugăciunea lui Isus
1După ce a spus Isus acestea, ridicându-și ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul tău ca Fiul să te glorifice pe tine, 2pentru ca, precum i-ai dat putere asupra fiecărui om#17,2 Sau „oricărui trup”., să dea viață veșnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui! 3Iar viața veșnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. 4Eu te-am glorificat pe pământ împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. 5Și acum, Tată, glorifică-mă la tine însuți cu gloria pe care am avut-o la tine mai înainte de a fi fost lumea!
6Am revelat numele tău oamenilor pe care tu mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau și mi i-ai dat, iar ei au ținut cuvântul tău. 7Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la tine, 8căci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că am ieșit de la tine și au crezut că tu m-ai trimis.
9Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi#17,9 Cuvântul „lume” înseamnă aici totalitatea oamenilor care, închiși în autosuficiența lor, îl refuză pe Dumnezeu. Rugăciunea lui Isus nu poate să-i cuprindă decât pe cei care au fost luați din lume ca să constituie comunitatea discipolilor lui Isus (cf. In 1,10; 15,19).. 10Și toate ale mele sunt ale tale și ale tale sunt ale mele și sunt glorificat în ei. 11Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine. Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat#17,11 Unele manuscrise au: „păstrează-i în numele tău pe cei pe care mi i-ai dat!”., ca ei să fie una ca și noi! 12Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în numele tău pe care mi l-ai dat și i-am păzit și nimeni dintre ei nu s-a pierdut, în afară de fiul pierzării#17,12 În ebraică, expresia echivalează cu „fiul pierdut” sau „cel pierdut”. Ioan îl contrapune aici pe Iùda, tipul negativ, apostolilor. Nu se poate susține că ideea principală a textului ar fi aceea de a vorbi despre osândirea veșnică a lui Iùda., ca să se împlinească Scriptura. 13Acum, însă, vin la tine și spun acestea în lume ca să aibă bucuria mea deplină în ei. 14Eu le‑am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, așa cum eu nu sunt din lume. 15Nu te rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzești de Cel Rău. 16Ei nu sunt din lume așa cum eu nu sunt din lume. 17Consacră-i în adevăr! Cuvântul tău este adevăr#17,17 A consacra sau a sfinți o ființă înseamnă a o separa de domeniul profan pentru a o introduce în sfera lui Dumnezeu: consacrarea este lucrarea Tatălui Sfânt (In 17,11). Instrumentul consacrării discipolilor este adevărul lui Dumnezeu care se manifestă în Cuvântul întrupat, la care ei aderă prin credință.. 18După cum m-ai trimis pe mine în lume, și eu îi trimit pe ei în lume 19și pentru ei mă consacru pe mine însumi, ca și ei să fie consacrați în adevăr.
20Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, 21ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una#17,21 Unele manuscrise omit: „una”. în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. 22Iar eu le-am dat gloria pe care mi-ai dat‑o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una: 23eu în ei și tu în mine, ca să fie desăvârșiți în unire#17,23 Unitatea pentru care se roagă Isus este pusă în relație, pe de o parte, cu comuniunea vitală a Fiului cu Tatăl, iar pe de altă parte, cu identitatea credincioșilor în fața lumii. Oricare ar fi reacția lumii, cei care sunt părtași la comuniunea lui Isus cu Tatăl sunt trimiși în lume tot la fel cum este trimis el. Exact ca în cazul lui Iùda – căderea lui nu modifică darul și fidelitatea lui Isus –, tot la fel ostilitatea și refuzul lumii nu trebuie să condiționeze angajamentul celor trimiși, al credincioșilor., încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum m-ai iubit pe mine.
24Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine și cei pe care mi i-ai dat#17,24 Lit.: „ceea ce mi-ai dat”. Totuși, varianta aleasă este destul de atestată în manuscrise., ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceștia au cunoscut că tu m-ai trimis. 26Eu le-am revelat numele tău și-l voi revela pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei și eu în ei”. #11,41 #2,4 #3,35 #Înț 15,3 #Ier 24,7; 31,31-34 #Ez 36,25-28 #In 14,7-9 #1In 5,20-21 #1,1; 4,34 #Fil 2,6-11 #In 1,14; 17,24 #17,26 #Ex 3,13 #3,35; 3,11 #Dt 18,18 #1,10 #16,15 #Lc 15,31 #2Tes 1,10 #Num 6,24 #In 3,35 #6,39; 10,28 #13,18-19 #Fap 1,16.20 #Ps 41,10 #15,11 #3,11 #15,19 #1In 2,14 #8,23 #1Pt 1,22 #Fap 9,13 #Lev 17,1 #In 10,36 #10,18 #Ex 28,36.38 #Evr 10,10-14 #10,30 #17,5 #1,14 #15,9 #14,3 #17,5 #Ef 1,4 #1,10 #1,1 #17,6 #Ex 3,13
Selectat acum:
Ioan 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași