Ioan 12
12
Ungerea lui Isus în Betánia
(Mt 26,6-13; Mc 14,3-9)
1Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betánia, unde era Lazăr pe care Isus îl înviase din morți. 2Au făcut acolo pentru el un ospăț; Márta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. 3Atunci, Maria, luând un vas#12,3 Lit.: „litra”. Este transcrierea în greacă a unității de măsură romane: libra = 0,327 l. cu mireasmă de nard curat#12,3 Nardul este o plantă din familia valerianelor („Valeriana Jatamansi”) care crește în unele zone din Somàlia, Aràbia de Sud și Nepàl. Din rădăcina și tulpina ei păroasă se extrage o esență de parfum foarte puternic., de mare preț, a uns picioarele lui Isus și i le-a șters cu părul ei. Și casa s-a umplut cu parfumul miresmei. 4Iúda#12,4 Multe manuscrise adaugă „al lui Símon” sau, simplu: „Iùda Símon”. Iscarióteanul, unul dintre discipolii lui – cel care avea să-l trădeze –, a spus: 5„De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinári#12,5 Un dinàr = o zi de muncă. Ioan nu insistă asupra valorii materiale a miresmei, ci scoate în evidență contrastul dintre gestul Mariei de iubire respectuoasă față de Isus, aflat în preajma morții, și atitudinea lacomă a lui Iùda, care îl vinde pe Isus pentru 30 de arginți. și să se dea săracilor?”. 6Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoț: întrucât el ținea punga cu bani, fura [din] ce se punea în ea. 7Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta#12,7 Textul grec este confuz. Ar fi posibilă și următoarea traducere: „S-o păstreze pentru ziua înmormântării mele”. Dar varianta aceasta nu are sens, pentru că deja mireasma a fost turnată pe picioarele lui Isus. Acțiunea Mariei este simbolică pentru înmormântarea lui Isus. Acest moment este aproape, deoarece trădătorul este prezent, iar iudeii îl căutau pe Isus ca să-l aresteze.. 8Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi; pe mine, însă, nu mă aveți întotdeauna”#12,8 În unele manuscrise, se omite v. 8. Pentru teologia rabinică, existau două categorii de fapte bune: 1) acelea care privesc milostivirea (de ex.: înmormântarea); 2) acelea care se referă la dreptate (de ex.: pomana). Primele erau considerate mai importante. În textul lui Ioan, problema prioritară este cea a relației cu persoana lui Isus, relație de care Iùda vrea să se eschiveze invocând un aspect extern: săracii. Isus se află pe punctul de a se jertfi pentru mântuirea lumii, deci el trebuie să fie în centrul atenției discipolilor..
9Atunci o mare mulțime dintre iudei a aflat că este acolo și a venit nu numai datorită lui Isus, ci și ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morți. 10Arhiereii voiau să-l ucidă și pe Lazăr, 11pentru că mulți iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.
Intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalím
(Mt 21,1-16; Mc 11,1-11; Lc 19,28-40)
12În ziua următoare, mulțimea numeroasă care venise pentru sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalím, 13a luat ramuri de palmier, a ieșit în întâmpinarea lui și striga:
„Osana!
Binecuvântat cel care vine
în numele Domnului,
regele lui Israél!”.
14Isus, găsind un măgăruș,
s-a așezat pe el, după cum este scris:
15„Nu te teme, fiică a Siónului,
iată, regele tău vine
așezat pe un mânz de măgar!”.
16La început, discipolii lui n-au înțeles acestea, însă când Isus a fost glorificat, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise despre el și că au făcut acestea pentru el. 17Așadar, mulțimea, care fusese cu el când l-a chemat pe Lazăr din mormânt și l-a înviat din morți, dădea mărturie. 18De aceea i-a ieșit mulțimea în întâmpinare, pentru că a auzit că el a făcut semnul acesta. 19Atunci, fariseii au zis unii către alții: „Vedeți că nu reușiți nimic! Iată, lumea s-a dus după el!”.
Discurs despre glorificarea Fiului Omului
20Printre cei care au urcat să se prosterne de sărbători erau unii greci. 21Aceștia s-au apropiat de Fílip, cel care era din Betsáida Galiléii, și l-au rugat: „Domnule, vrem să-l vedem pe Isus”. 22Fílip s-a dus și i-a spus lui Andrei, iar Andrei și Fílip au venit și i-au spus lui Isus. 23Isus le-a răspuns: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. 24Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. 25Cine își iubește viața o va pierde; cine își urăște viața în lumea aceasta o păstrează pentru viața veșnică. 26Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi și cel care mă slujește. Dacă îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27Acum sufletul meu este tulburat și ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. 28Tată, glorifică numele tău!”. Atunci a venit o voce din cer: „L-am glorificat și iarăși îl voi glorifica”.
29Mulțimea care stătea acolo și care auzise spunea că a fost un tunet; alții ziceau: „Un înger i-a vorbit”. 30Isus a răspuns: „Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. 31Acum este judecata acestei lumi#12,31 Expresia este specifică lui Ioan și mai apare în In 14,30; 16,11. Este întâlnită des în scrierile de la Qumràn și în literatura apocrifă unde este numit „Beliàl”. În iudaismul rabinic se referea la Dumnezeu ca „stăpân al lumii”. În contextul lui Ioan, expresia îl desemnează pe diavol ca autor al violenței și al minciunii (In 8,44) care conduce structurile lumești străine adevărului și luminii. Prin moartea sa pe cruce și prin înălțare, Isus îl învinge în mod definitiv pe „conducătorul acestei lumi”.; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, 32iar eu, când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți#12,32 Unele manuscrise importante au „toate” în loc de: „pe toți”, dar este probabil o influență a textului din Col 1,16-17. la mine”. 33Spunea aceasta arătând de ce moarte avea să moară.
34Atunci mulțimea a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Cristos rămâne în veci. Cum poți tu să spui că Fiul Omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al Omului?”. 35Dar Isus le-a zis: „Încă puțin timp mai este lumina cu voi. Umblați cât timp aveți lumina ca să nu vă prindă întunericul! Cine umblă în întuneric nu știe unde merge. 36Cât timp aveți lumina, credeți în lumină ca să deveniți fiii luminii!”.
Necredința iudeilor
Isus a spus acestea și, plecând, s-a ascuns de ei. 37Deși a făcut atâtea semne înaintea lor, totuși ei nu au crezut în el, 38ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese profetul Isaía:
„Doamne, cine a crezut
în ceea ce a auzit de la noi
și cui i-a fost descoperit
brațul Domnului?”#12,38 Textul din Isaía este aplicat de Ioan lui Isus care nu este crezut, deși a predicat („ceea ce a auzit”) și a făcut minuni și semne („brațul Domnului”)..
39Isaía a spus, de asemenea,
de ce nu puteau să creadă#12,39 Lit.: „De aceea nu puteau să creadă pentru că Isaía spunea iarăși”.:
40„Le-a orbit ochii
și le-a împietrit inima,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înțeleagă cu inima
și să se întoarcă,
iar eu să-i vindec”.
41Isaía a spus aceasta pentru că#12,41 În loc de „pentru că”, unele manuscrise au: „când”. a văzut gloria lui și a vorbit despre el.
42Cu toate acestea, chiar și mulți dintre conducători au crezut în el, dar, din cauza fariseilor, nu o mărturiseau deschis#12,42 Sau „cu îndrăzneală”., ca nu cumva să fie excluși din sinagogă, 43căci iubeau mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu.
44Atunci Isus a strigat și a zis: „Cine crede în mine nu în mine crede, ci în acela care m-a trimis, 45și cine mă vede îl vede pe cel care m-a trimis. 46Eu, lumina, am venit în lume pentru ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric. 47Dacă cineva aude cuvintele mele, și nu le păzește, eu nu-l judec, pentru că nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Cine mă respinge și nu primește cuvintele mele își are judecătorul: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de pe urmă, 49pentru că nu am vorbit de la mine însumi, ci acela care m-a trimis, Tatăl, mi-a dat poruncă ce să vorbesc și ce să spun. 50Și știu că porunca lui este viață veșnică. Așadar, ceea ce spun eu, așa spun cum mi le-a spus Tatăl”. #11,2 #13,29 #11,45 #1Mac 13,51 #Ap 7,9 #Ps 118,25-26 #In 1,49; 6,15 #Zah 9,9-10 #Mc 4,13 #In 14,26 #5,39 #Lc 19,37 #11,47-48 #Fap 8,26-27 #1,44 #7,34 #12,32 #2,4 #3,14 #Mt 8,20 #1Cor 15,36 #Is 53,10-12 #Mt 16,25 #Mc 8,35 #Lc 9,24 #Ap 12,11; 1,10 #Mt 16,24 #In 7,34; 14,3; 17,24 #11,33; 13,21 #Evr 5,7-8 #Lc 22,40-46 par. #Ps 22,20-24 #In 18,11 #2,11; 1,14; 17,5 #11,42 #3,19; 1,10 #Lc 10,18 #Ap 12,9; 20,1-6 #3,35 #Rom 3,19 #2Sam 7,16 #Ps 110,4 #Is 9,6 #2,19 #Mt 8,20 #8,12 #Ier 13,16 #2,11 #Dt 29,1-3 #Is 53,1 #Rom 10,16 #Mt 13,13 #Is 6,9 #5,39 #7,13 #9,22 #5,44 #13,20 #14,7-9 #8,12; 1,1 #3,11 #Lc 8,21 par.; 11,28 #Mt 13, #18-23 par. #3,17 #Lc 20,16 #Dt 31,26-29 #In 8,37.47 #Evr 4,12 par. #Dt 18,18-19
Selectat acum:
Ioan 12: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
