Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt. Betánia era aproape de Ierusalím, cam la cincisprezece stádii. Și mulți iudei veniseră la Márta și Maria să le consoleze pentru fratele lor. Când a auzit că a venit Isus, Márta i-a ieșit în întâmpinare. Maria însă stătea în casă. Așadar, Márta i-a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit! Însă și acum știu că tot ce vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”. Isus i-a spus: „Fratele tău va învia”. Márta i-a zis: „Știu că va învia la înviere, în ziua de pe urmă”. Isus i-a spus: „Eu sunt învierea și viața. Cel care crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; și oricine trăiește și crede în mine nu va muri în veci. Crezi tu aceasta?”. Ea, răspunzând, a zis: „Da, Doamne; eu am crezut că tu ești Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cel care vine în lume”.
După ce a spus ea aceasta, s-a dus și a chemat-o pe sora ei, Maria, spunându-i în taină: „Învățătorul este aici și te cheamă”. Când a auzit, [Maria] s-a ridicat repede și a venit la el. Încă nu ajunsese Isus în sat, ci se afla tot în locul unde îl întâmpinase Márta. Atunci iudeii, care erau cu ea în casă și o consolau, văzând-o pe Maria că s-a ridicat în grabă și a ieșit, au venit după ea crezând că merge la mormânt ca să plângă acolo. Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”. Iar Isus, când a văzut-o că plânge și că plâng și iudeii care au venit cu ea, s-a înfiorat în spirit și s-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?”. I-au răspuns: „Doamne, vino și vezi!”. Și Isus a lăcrimat.