Isaia 47
47
Plângere asupra Babilónului#47,0 Tot capitolul este o profeție în formă de elegie, plină de sarcasm referitoare la ruinarea iminentă a capitalei Imperiului Babilonian. Este unicul poem din Deutero-Isaía care aparține genului literar al oracolelor împotriva națiunilor (cf. Am 1–2). În această satiră, profetul folosește în mod magistral toate mijloacele stilistice ale artei poetice israelite.
1Coboară și așază-te pe țărână,
fecioară, fiică a Babilónului!#47,1 Expresie frecventă pentru a desemna o cetate sau un ținut personificate: Sion (cf. Is 37,22; 2Rg 19,21; Lam 2,13); Sidòn (22,13); Egipt (Ier 46,11); Iùda (Lam 1,15); „poporul meu” (Ier 14,17). Întotdeauna este vorba despre o comunitate care se găsește în pericol. În lumea antică, nu exista o victimă de război mai neputincioasă decât o tânără necăsătorită.
Așază-te pe pământ, fără tron,
fiică a caldéilor#47,1 În sec. VI î.C., cu acest termen erau indicate clasele conducătoare ale Imperiului Babilonian.!
Pentru că nu te vor mai chema
plăpândă și gingașă#47,1 Expresii care pun în lumină luxul, cultura, nivelul ridicat de viață din capitala Babilònului..
2Ia pietrele de moară și macină#47,2 Era considerată o muncă grea și înjositoare, proprie sclavilor. grâul!
Dă-ți la o parte vălul
și suflecă-ți poalele!
Dezvelește-ți piciorul și treci râurile#47,2 Aluzie la transportul prizonierilor.!
3Goliciunea ta va fi descoperită
și rușinea ta va fi văzută#47,3 Metaforele crude și realiste ale dezgolirii fac aluzie la condiția tristă a prostituatei, simbol al cetății..
Voi face răzbunare
și nimeni nu va sta în cale.
4Răscumpărătorul nostru
– al cărui nume este Domnul Sabaót –
este Sfântul lui Israél.
5Șezi în tăcere și intră în întuneric,
fiică a caldéilor,
pentru că nu te vor mai numi
stăpână a regatelor!
6M-am mâniat pe poporul meu,
am profanat moștenirea mea
și i-am dat în mâna ta,
iar tu nu le-ai arătat îndurare;
asupra bătrânilor
ai făcut să apese mult jugul#47,6 Lipsa de respect față de cei bătrâni era considerată în Antichitate o adevărată crimă (cf. Lam 4,18; 5,12)..
7Ai zis: «Pentru totdeauna voi fi stăpână!#47,7 În beția aroganței sale, Babilon se credea atotputernic și nemuritor.».
Nu ai pus la inimă acestea
și nu ți-ai amintit
de cele de pe urmă ale lor.
8Acum, ascultă acestea, tu,
cea dedată plăcerilor#47,8 Deutero-Isaía condamnă viața ușuratică și luxoasă (cf. Is 3,16-17; 32,9-13; Am 4,1-3).,
care ședeai în siguranță
și spuneai în inima ta:
«Eu sunt și nu este nimeni alta#47,8 Expresia este folosită, de cele mai multe ori, pentru a indica unicitatea adevăratului Dumnezeu. În orgoliul său imens, Babilònul uzurpă atributele lui Dumnezeu. Ca putere mondială, nu se temea de nicio națiune care ar fi putut-o priva de sclavi sau care s-ar fi amestecat în interesele sale politice și comerciale.;
nu voi rămâne văduvă
și nu voi cunoaște sterilitatea!».
9Însă vor veni asupra ta acestea două
într-o clipă, într-o singură zi:
pierderea copiilor#47,9 Lit.: „sterilitatea”. și văduvia#47,9 Metaforele sterilității și văduviei sunt calamitățile cele mai mari care ar fi putut să lovească femeile din Orientul Antic..
Vor veni în plinătate asupra ta,
în ciuda mulțimii vrăjitoriilor tale
și a multelor tale descântece.
10Te-ai încrezut în răutatea ta și ziceai:
«Nu este cine să mă vadă».
Înțelepciunea ta
și cunoașterea ta te-au derutat#47,10 Probabil este pentru prima dată în istoria mondială când absolutizarea puterii este considerată ca venind nu de la mijloacele materiale, de la puterea armată sau de la bogății, ci de la fundamentele spirituale ale puterii. Literatura Regatului neobabilonian permite să se vadă diversitatea și bogăția vieții spirituale și religioase din acel timp: magia, riturile de ispășire, astrologia.
și tu spuneai: «Eu sunt
și nu este nimeni alta».
11Va veni asupra ta răul
și nu vei ști să-l previi,
va cădea asupra ta dezastrul
și nu vei putea să-l suporți,
va veni asupra ta, dintr-o dată,
devastarea și tu nu vei ști.
12Rămâi în descântecele
și în mulțimea vrăjitoriilor tale
cu care te-ai obosit din tinerețea ta.
Oare vei avea vreun folos?
Oare vei putea fi de temut?
13Ai obosit de mulțimea planurilor tale.
Să se ridice și să te salveze
cei care împart cerurile,
cei care văd în stele
și cei care cunosc lunile#47,13 Astrologia era o știință foarte apreciată și se credea că evenimentele umane sunt determinate de mișcarea astrelor.
de ceea ce va veni asupra ta.
14Iată, vor fi ca pleava,
focul o va mistui!
Nu-și vor salva sufletele din flacără#47,14 Lit.: „din mâna flăcării”.,
nu va fi cărbune la care să se încălzească
și nici lumină ca să stea în fața lor.
15Așa vor fi cei cu care te-ai obosit
făcând comerț din tinerețea ta:
fiecare rătăcește pe cont propriu
și nu va fi nimeni să te salveze”. #Lam 1,1 #13,19; 48,14.20 #Lam 1,8 #63,4 #41,14 #54,8-9 #Dt 4,20 #42,24; 43,28 #Lam 1,19; 2,21 #Ap 18,7 #42,25 #Sof 2,15; Ap 18,7 #51,19 #Ap 18,23 #Ez 8,12; Ps 10,11 #44,9 #44,16
Selectat acum:
Isaia 47: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași