Osea 13
13
Pedepsirea idolatriei
1Când vorbea Efraím,
ridica spaimă#13,1 În această scurtă expresie este rezumată toată gloria pe care tribul lui Efraím a avut-o în timp. Ea începe deja din timpul patriarhilor, printre care se afla Iosif, tatăl lui Efraím, constituit mai-mare printre frații săi (cf. Gen 49,26). Din tribul lui Efraím făcea parte Iosue, cuceritorul Țării Promise (cf. Num 13,16; Ios 1,1 etc.). Síhem, centrul principal al tribului lui Efraím, a devenit centrul amficționiei celor douăsprezece triburi (cf. Ios 24,1), unde a avut loc prima încercare de instaurare a monarhiei în Israèl (cf. Jud 9). După moartea lui Solomòn, tot aici trebuia consolidată unitatea monarhiei sub urmașul său, Roboàm (cf. 1Rg 12,1-19). Mai apoi, după schismă, Efraím a continuat să aibă supremație asupra celor zece triburi, de aceea Regatul de Nord mai este numit „Regatul lui Efraím” (cf. Os 4,17; 5,3.5.12-13 etc.). în Israél,
dar s-a făcut vinovat prin Baáli și a murit#13,1 Osèa pune în legătură sfârșitul apropiat al Regatului de Nord cu originea cultului de la Bètel și din celelalte sanctuare canaaneene frecventate de locuitorii Regatului de Nord (cf. Os 4,15; 5,1; 6,10 etc.). Moartea este înțeleasă în sensul decadenței progresive (cf. Dt 16,6), mai întâi morale, dar apoi și politice..
2Acum, ei au continuat să păcătuiască#13,2 Expresia are sensul unui fel de progres în idolatrie, în proporție cu progresul bunăstării (cf. Os 8,11.13; 10,1).,
și-au făcut chipuri turnate
din argintul lor,
idoli după priceperea lor,
toți lucrare a meșteșugarilor.
Despre ei zic: „Oameni care jertfesc
să sărute vițeii”#13,2 Semn de adorație a zeului Bàal, reprezentat printr-un vițel (cf. 1Rg 19,18; Iob 31,27). Sub regele Ahàb (874-853 î.C.), rămăseseră doar șapte mii de oameni care nu-și plecaseră genunchiul înaintea lui Bàal (cf. 1Rg 19,18)..
3De aceea, ei vor fi ca norul de dimineață
și ca roua din zori care se duce,
ca pleava
pe care o poartă vântul din arie
și ca fumul [care iese] din fereastră#13,3 În mod obișnuit, fereastra era folosită drept horn pentru a face să iasă fumul din casă (cf. Ps 68,3)..
Pedepsirea nerecunoștinței
4Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,
cel din țara Egiptului.
Tu nu cunoști alți dumnezei
în afară de mine
și nu este cine să salveze
în afară de mine#13,4 În momentul instalării vițeilor la Dan și la Bètel, Ieroboàm a spus poporului: „Iată Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului” ( 1Rg 12,28). LXX are, pentru acest verset, varianta: „Dar eu sunt Domnul Dumnezeul tău, cel ce întărește cerul și întemeiază pământul, ale cărui mâini au întemeiat toată oștirea cerului, și nu ți-am arătat acestea ca să umbli în urma lor. Și eu te-am scos din țara Egiptului și alt Dumnezeu în afară de mine să nu cunoști și mântuitor nu este afară de mine”..
5Eu te-am cunoscut#13,5 LXX are: „eu te-am păscut”. în pustiu,
în ținutul secetos.
6Când i-am făcut să pască,
ei s-au săturat.
S-au săturat și li s-a înălțat inima,
de aceea m-au uitat#13,6 Profetul scoate în evidență contrastul progresiv între bunurile primite și orgoliul crescând al poporului care duce la abandonarea Domnului. Orgoliul se referă, în special, la linia politică urmată de Israèl, bazată pe alianțe și încrederea în mijloacele umane de apărare..
7Eu voi fi ca un leu pentru ei,
ca un leopard îi voi pândi pe cale.
8Le voi ieși în întâmpinare
ca o ursoaică lipsită de pui,
le voi smulge învelitoarea
de pe inimă#13,8 Pentru „învelitoare”, textul ebraic are un cuvânt care nu se mai întâlnește în altă parte; se referă la pericard, în care se află inima. Imaginea scoate în evidență o calamitate în care și-au pierdut viața multe persoane. Unii văd aici o aluzie la faptele din 733 î.C., când regele asirian a smuls din Regatul de Nord aproape tot teritoriul, în afară de capitală (cf. 2Rg 15,29). În această situație, mulți israeliți au fost deportați în Asíria (cf. 2Rg 15,29b)..
Îi voi devora acolo ca o leoaică
și animalele câmpului îi vor sfâșia#13,8 Imagine a situației deportaților îndepărtându-se de patrie (cf. Dt 28,26; 1Rg 22,38; 2Rg 9,36; 10,33; Ier 15,3; Ez 14,11 etc.)..
Sfârșitul regatului
9Ești ruinarea ta, Israél,
căci ai fost împotriva mea,
[împotriva] ajutorului tău.
10Unde este regele tău ca să te salveze
în toate cetățile tale?#13,10 Întrebarea presupune că poporul și-a pus mai înainte încrederea în prezența monarhiei ca garanție a mântuirii. În mod ironic, ultimul rege al Israèlului se numea Ozía, care înseamnă „Yhwh să mântuiască”. Dar el nu a putut nici să redea regatului teritoriul smuls de regele asirian, nici să-i elibereze pe deportați (cf. 2Rg 17,1-4).
Unde sunt judecătorii#13,10 Nu este vorba de magistrați, ci de numele dat conducătorilor-răscumpărători, ca în Cartea Judecătorilor. tăi către care ziceai: „Dă-mi rege și căpetenii!”.
11Ți-am dat un rege în mânia mea
și l-am luat în furia mea.
Ruinarea inevitabilă
12Este legată nelegiuirea lui Efraím,
este închis păcatul său.
13Durerile celei care naște vor veni peste el,
el este un fiu neînțelept,
căci nu se prezintă la timpul
când să se nască copiii#13,13 Prima mărturie a metaforei durerilor nașterii pentru descrierea calamității care amenință poporul (cf. Is 26,17; 66,6-7; Ier 6,24; 22,23 etc.). Aici, comparația sugerează că nenorocirea este destinată, în planul lui Dumnezeu, să provoace convertirea care va fi izvorul unei vieți noi (nașterea copilului). Dar Efraím, refuzând să se nască, se condamnă de bunăvoie..
14Din mâna locuinței morților#13,14 Lit.: „Șeòl”.
îl voi răscumpăra,
din moarte îl voi mântui.
Unde este, moarte, spinul tău?
Unde este ghimpele tău,
locuință a morților?
Compătimirea este ascunsă
de ochii mei#13,14 Contextul cere interpretarea acestui verset ca o amenințare. Primele două întrebări cer un răspuns negativ, iar cele două succesive sunt o invitație adresată morții și Șeòlului să trimită calamități asupra poporului rebel. Sfântul Paul citează acest text pentru a vesti că moartea este învinsă ( 1Cr 15,55); însă el interpretează în maniera timpului său, în care nu era teama de a izola o frază din context..
15Oricât de mult ar rodi#13,15 Semnificația verbului ebraic face ca subiectul să fie considerat aici „Efraím”, care corespunde explicației numelui dată în Gen 41,52. între frați,
va veni vântul din răsărit,
vântul Domnului se va ridica din pustiu
și va usca izvorul său,
va seca fântâna#13,15 Lit.: „izvorul”. lui;
va jefui vistieria
cu toate obiectele sale de preț. #8,6 #6,4 #Ps 1,4 #12,10 #2Sam 17,8 #1Cor 15,55
Selectat acum:
Osea 13: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași