Evrei 10
10
Sacrificiile repetate ale Legii sunt insuficiente
1De fapt, Legea, care are o umbră a bunurilor viitoare, și nu icoana realităților – prin jertfele aduse neîncetat în fiecare an –, nu poate nicidecum să-i desăvârșească pe cei care se apropie. 2Altfel nu ar înceta oare jertfele aduse, dacă cei care aduc cult, curățați o dată pentru totdeauna, nu ar mai avea conștiința păcatelor? 3Dar tocmai în aceste [jertfe], în fiecare an, se face amintirea păcatelor. 4Pentru că sângele taurilor și al țapilor nu poate să înlăture păcatele#10,4 Inutilitatea și ineficacitatea sacrificiilor de animale fusese deja afirmată de Profeți (Is 1,11-13; Ier 6,20; 7,22; Os 6,6; Am 5,21-25; Mih 6,6-8). Totuși, aceste texte nu aveau pretenția să anuleze cultul sacrificial; ele se legau mai degrabă de lipsa de sinceritate înaintea lui Dumnezeu. Autorul Scrisorii către Evrei ia o poziție mai radicală: este eficace numai un sacrificiu cu adevărat personal (cf. Evr 9,14)..
Sacrificiul unic al lui Cristos înlocuiește sacrificiile vechi
5Pentru aceasta, intrând în lume, el spune:
„Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă,
ci mi-ai alcătuit un trup.
6Nu ți-au plăcut
nici arderile de tot,
nici jertfele pentru păcat.
7 Atunci am zis:
«Iată, vin
– în sulul cărții este scris despre mine –
ca să fac voința ta, Dumnezeule!»”.
8După ce a spus mai întâi: „Tu n-ai voit și nici nu ți-au plăcut jertfele și ofrandele, arderile de tot și jertfele pentru păcat – acestea sunt totuși oferite conform Legii – 9acum, zice, iată, vin ca să fac voința ta!”. Astfel, desființează [jertfa] dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. 10Datorită acestei voințe, suntem sfințiți prin jertfa#10,10 Lit.: „ofranda”. trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.
Preoția lui Cristos înlocuiește preoția Vechiului Testament
11Pe când orice preot#10,11 Unele manuscrise au: „mare preot”. stă [în picioare] pentru a aduce cult în fiecare zi și a oferi de multe ori aceleași jertfe, care nu pot nicidecum să înlăture păcatele, 12el, oferind o singură jertfă pentru păcate, s-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13așteptând de acum ca dușmanii lui să fie puși sub picioarele sale, 14pentru că el, printr-o singură jertfă#10,14 Lit.: „ofrandă”., i-a dus la desăvârșire pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.
În noua alianță, jertfele pentru păcate nu mai sunt necesare
15Dar și Duhul cel Sfânt dă mărturie despre aceasta, căci, după ce a spus:
16„Aceasta este alianța pe care
o voi încheia cu ei
după zilele acelea – spune Domnul:
Voi pune legile mele în inima lor
și le voi înscrie în mintea lor”,
17spune și:
„Și nu-mi voi mai aminti
de păcatele și de nelegiuirile lor”.
18Or, unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcate.
Îndemnuri la credință
19Așadar, fraților, având încredere că vom intra în sanctuar datorită sângelui lui Isus 20pe calea cea nouă#10,20 Termenul „eisòdon” (care aici descrie intrarea în sanctuarul ceresc) este folosit în literatura greacă extrabiblică pentru a descrie aleea ornamentată pe care se desfășura procesiunea spre templu. Creștinul cunoaște această cale spre ceruri, pe care pornește cu „îndrăzneală” (gr. „parresía”). Termenul grec „parresía” este mai bogat în semnificații: creștinul pornește cu entuziasm, fără ezitare, trecând cu bucurie peste obstacole. și vie pe care ne-a deschis-o prin catapeteasmă#10,20 În timp ce evreii, urmând calea Legii, puteau ajunge doar până la vălul care despărțea curtea interioară a templului de Sfânta, creștinii pot ajunge pe calea nouă și vie până în Sfânta Sfintelor din ceruri., adică prin trupul său, 21și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu, 22să ne apropiem cu inimă sinceră#10,22 Lit.: „adevărată”. în plinătatea credinței, curățându-ne prin stropire inimile de conștiința rea și spălându-ne trupul cu apă curată! 23Să ținem cu neclintire mărturisirea speranței, pentru că cel care a promis este demn de încredere! 24Să fim atenți unii față de alții pentru a da impuls carității și faptelor bune! 25Să nu părăsiți#10,25 Unii creștini lipseau în mod obișnuit de la adunarea comunitară zilnică (Fap 2,16) sau săptămânală (Fap 20,7), nu atât din neglijență, cât dintr-o atitudine conștientă (în greaca populară, termenul are un sens mai puternic: „a dezerta”, „a abandona”), absentau din egoism (refuzând să participe la viața comunitară) poate din orgoliu (disprețuind comunitatea fraților) sau poate din frica de a-și arăta credința în timpul persecuției. Pierderea era dublă: pe de o parte, comunitatea scădea la număr și în forță morală; pe de altă parte, creștinul izolat, lipsit de contactul cu cele sfinte și de încurajarea frățească, se expunea pericolului de a-și pierde credința. adunarea voastră, după obiceiul unora, ci să vă îndemnați, cu atât mai mult cu cât vedeți că se apropie ziua#10,25 Este vorba despre „ziua Domnului” ( 1Tes 5,2), ziua marii intervenții divine (cf. Is 2,12; Il 1,15–2,11; Sof 1,14-18; Mal 3,19-21). Rom 13,12 spune, în mod asemănător, că „ziua este aproape” (cf. Ez 7,10-12; Evr 3,13; 4,7). Evr 10,24-25 oferă o indicație cu privire la starea spirituală a destinatarilor. Probabil este lâncezeală sau lipsă de persecuție. Evr 10,32-36 sugerează o perioadă dificilă, cu o luptă grea și dureroasă. Aceste dificultăți pot să devină un semn înaintea venirii „Zilei”.!
Pericolul și pedepsirea apostaziei
26Căci dacă păcătuim de bunăvoie#10,26 Forma verbală din greacă indică o stare permanentă de păcat, ba chiar o încăpățânare., după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27ci doar o așteptare îngrozitoare a judecății și furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiți. 28Dacă cineva refuză Legea lui Moise, este ucis fără milă pe baza a două sau trei mărturii. 29Cu cât mai aspră, credeți voi, că va fi pedeapsa ce i se cuvine celui care îl va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va fi considerat#10,29 Lit.: „va fi dus ca obișnuit”. profanat sângele alianței în care a fost sfințit și îl va fi batjocorit pe Duhul harului? 30Într-adevăr, îl cunoșteau pe cel care a zis:
„A mea este răzbunarea,
eu voi răsplăti”.
Și din nou:
„Domnul va judeca poporul său”.
31Este îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu!
Amintirea statorniciei din trecut
32Dar amintiți-vă de zilele de la început, în care, după ce ați fost luminați, ați îndurat o luptă grea, plină de suferințe: 33pe de o parte, ați fost supuși la insulte și chinuri în văzul lumii, pe de altă parte, ați devenit solidari cu cei care erau tratați astfel. 34Voi ați suferit, într-adevăr, cu cei închiși și ați primit cu bucurie răpirea bunurilor voastre, știind că aveți o bogăție#10,34 Lit.: „proprietate”. mai bună, care rămâne. 35Așadar, nu vă pierdeți încrederea! Ea are o mare răsplată.
Statornicia în credință până la sfârșit
36Căci aveți nevoie de răbdare pentru ca, împlinind voința lui Dumnezeu, să puteți obține promisiunea, 37deoarece:
„Încă puțin, foarte puțin,
și cel care vine va veni
și nu va întârzia;
38iar cel drept al meu va trăi
din credință,
însă dacă se întoarce [spre rău],
sufletul meu
nu-și va găsi plăcerea în el”.
39Dar noi nu suntem dintre cei care se întorc#10,39 Lit.: „ai timidității”. spre pieire, ci dintre cei care au credință spre mântuirea sufletului. #8,5; 9,11 #7,18 #Lev 16,34 #Lev 16,21 #9,9.13 #10,1.11 #7,18-19 #2,11; 13,12 #Ef 5,2.26 #Ex 29,38 #7,25 #9,12 #6,19 #Zah 6,11-13 #3,1-2; 4,16 #Ez 36,25 #Ef 5,26 #4,14 #6,4-8 #Is 26,11 #Num 15,30 #2,3; 12,25 #9,20 #13,20 #Mt 26,28 #1Cor 11,27 #Mt 10,28 #13,3 #11,6 #6,12-15 #Lc 21,19 #Is 26,20 gr. #Hab 2,3-4 gr. #1Pt 1,9
Selectat acum:
Evrei 10: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași