Geneza 39:6-20

El a lăsat tot ce avea pe mâinile lui Iosíf și nu mai știa nimic dintr-ale sale, decât de pâinea pe care el o mânca. Dar Iosíf era frumos la statură și plăcut la chip. După aceste lucruri, soția stăpânului său a pus ochii pe Iosíf și a zis: „Culcă-te cu mine!”. Dar el a refuzat și i-a zis soției stăpânului său: „Iată, stăpânul meu nu știe de nimic din casa lui și mi-a dat pe mână tot ce are! Și nimeni nu-i mai mare în casa aceasta decât mine și nu m-a oprit de la nimic, în afară de tine, pentru că tu ești soția lui. Cum aș putea să fac răul acesta atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”. Chiar dacă ea îi vorbea lui Iosíf zi de zi, el n-a ascultat-o să se culce lângă ea și să fie cu ea. Într-o astfel de zi, el a intrat în casă pentru ca să-și facă lucrul său și nu era acolo niciunul din oamenii casei; ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!”. El și-a lăsat haina în mâna ei, a fugit și a ieșit afară. Când a văzut ea că și-a lăsat haina în mâna ei și a fugit afară, ea a chemat oamenii casei sale și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un evreu ca să ne batjocorească! El a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am strigat cu glas puternic. Și, când a auzit că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine, a fugit și a ieșit afară”. Și a ținut haina lui lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. Ea i-a vorbit cu aceleași cuvinte, zicând: „Servitorul evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să mă batjocorească. Dar când am ridicat glasul și am strigat, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară”. Când a auzit stăpânul lui cuvintele soției sale, care i-a zis: „Asta mi-a făcut servitorul tău”, s-a aprins de mânie. Stăpânul lui Iosíf l-a luat și l-a aruncat în temniță, locul unde erau închiși prizonierii regelui. El a rămas acolo, în temniță.