Geneza 38:1-30

În vremea aceea, Iúda a coborât de la frații săi și s-a așezat la un om din Adulám al cărui nume era Hirá. Iúda a văzut-o acolo pe fiica unui canaaneàn al cărui nume era Șúa, a luat-o de soție și a intrat la ea. Ea a zămislit, a născut un fiu și i-a pus numele Er. A zămislit iarăși, a mai născut un fiu și i-a pus numele Onán. A mai născut un fiu și i-a pus numele Șelá; era la Chezíb când l-a născut. Iúda a luat pentru Er, întâiul său născut, o soție. Numele ei era Tamár. Er, întâiul-născut al lui Iúda, a fost rău în ochii Domnului; și Domnul l-a făcut să moară. Atunci Iúda i-a zis lui Onán: „Intră la soția fratelui tău, fă-ți datoria de cumnat și ridică descendență fratelui tău!”. Dar Onán, știind că descendența nu va fi a lui, de câte ori intra la soția fratelui său, își vărsa [sămânța] pe pământ ca să nu-i dea urmași fratelui său. Ceea ce făcea el era rău înaintea Domnului, care a făcut ca și el să moară. Iúda i-a zis norei sale Tamár: „Rămâi văduvă în casa tatălui tău până va crește fiul meu Șelá!”. Căci zicea: „Să moară și el ca frații lui!”. Tamár a plecat și a locuit în casa tatălui ei. Au fost multe zile și fiica lui Șúa, soția lui Iúda, a murit. Și după ce Iúda s-a mângâiat, a urcat la cei care-i tundeau turma el și Hirá, prietenul lui din Adulám, la Timná. I s-a făcut cunoscut lui Tamár și i s-a zis: „Iată, socrul tău urcă la Timná ca să-și tundă turma!”. Atunci ea și-a dat jos hainele de văduvie, s-a acoperit cu un văl, s-a parfumat și s-a așezat la intrarea în Enáim, pe drumul care duce la Timná; căci a văzut că Șelá crescuse și ea nu-i fusese dată lui de soție. Iúda a văzut-o și a crezut că este o prostituată, pentru că își acoperise fața. S-a îndreptat spre ea pe drum și a zis: „Lasă-mă să intru la tine!”. Căci nu știa că este nora sa. Ea a zis: „Ce-mi dai, ca să intri la mine?”. El a răspuns: „Îți voi trimite un ied din turmă”. Ea a zis: „Da, dacă îmi dai o garanție până când îl vei trimite”. El a zis: „Ce garanție să-ți dau?”. Ea a zis: „Sigiliul tău, colanul tău și toiagul pe care-l ai în mână”. El i le-a dat, a intrat la ea și ea a zămislit. Ea s-a ridicat, a mers și și-a dat jos vălul și s-a îmbrăcat cu hainele sale de văduvie. Iúda a trimis iedul din turmă prin prietenul său din Adulám ca să ia garanția din mâna femeii, dar el n-a găsit-o. A întrebat pe oamenii locului și a zis: „Unde este prostituata aceea care stătea la Enáim pe drum?”. Ei au răspuns: „Nu a fost aici nicio prostituată”. El s-a întors la Iúda și i-a spus: „N-am găsit-o; și chiar oamenii locului au zis: «Nu a fost aici nicio prostituată»”. Iúda a zis: „Să și le țină! Numai să nu ne facem de batjocură. Iată, am trimis iedul acesta, iar tu n-ai găsit-o!”. Cam după trei luni, i s-a făcut cunoscut lui Iúda, zicând: „Tamár, nora ta, s-a desfrânat și chiar a zămislit în urma desfrânării”. Iúda a zis: „Scoateți-o afară și să fie arsă!”. Pe când o scoteau afară, ea a trimis să i se spună socrului ei: „De la omul căruia îi aparțin acestea am zămislit eu; vezi, te rog, ale cui sunt inelul cu pecete, colanul și toiagul acesta”. Iúda le-a recunoscut și a zis: „Ea este mai dreaptă decât mine, fiindcă nu i-am dat-o fiului meu Șelá”. Și de atunci nu a mai cunoscut-o. Când i-a venit vremea să nască, iată că în sânul ei erau doi gemeni! Și, în timpul nașterii, unul a scos mâna; moașa i-a prins mâna și a legat-o cu un fir roșu, zicând: „acesta a ieșit primul”. Dar el și-a tras mâna înapoi și, iată, a ieșit fratele lui. Ea a zis: „cum ți-ai deschis o spărtură!”. De aceea i s-a pus numele Péreț. Apoi a ieșit fratele lui, care avea firul roșu la mână; de aceea i s-a pus numele Zérah.