Geneza 19
19
Distrugerea Sodómei
1Cei doi îngeri au ajuns la Sodóma seara; Lot ședea la poarta Sodómei. Când i-a văzut, Lot s-a ridicat ca să-i întâmpine și s-a prosternat cu fața până la pământ. 2Le-a zis: „Domnii mei, abateți-vă, vă rog, pe la casa slujitorului vostru; poposiți [aici], spălați-vă picioarele; mâine vă veți scula de dimineață și veți merge în drumul vostru!”. Ei au răspuns: „Nu, ci vom poposi în piață”. 3El a stăruit mult pe lângă ei, până au venit, iar ei s-au abătut pe la el și au intrat în casa lui. Le-a făcut un ospăț, a copt ázime și ei au mâncat.
4Dar mai înainte ca ei să se fi culcat, oamenii din cetate, bărbații din Sodóma, de la tânăr la bătrân, tot poporul din toate colțurile, au înconjurat casa. 5L-au chemat pe Lot și i-au zis: „Unde sunt bărbații care au intrat la tine în noaptea aceasta? Fă-i să iasă la noi ca să-i cunoaștem#19,5 Verbul „a cunoaște”, în limbajul biblic, are și semnificația de cunoaștere sexuală. Aici este evident păcatul celor din Sodòma, numit „sodomie”. Acest viciu împotriva naturii este abominabil pentru Israèliți (Lev 18,22) și este pedepsit cu moartea (Lev 20,13), deși este destul de răspândit în jurul Israèlului (Lev 20,23; cf. Jud 19,22-23).!”.
6Atunci Lot a ieșit la ei la intrare și a încuiat ușa după el 7și le-a zis: „Fraților, vă rog, nu faceți rău! 8Iată că am două fiice care nu au cunoscut bărbat; le voi face să iasă la voi și le veți face cum va fi bun în ochii voștri! Numai nu faceți nimic acestor bărbați#19,8 Lit.: „oameni ai lui Dumnezeu”., fiindcă au venit sub umbra acoperișului meu#19,8 Etica orientală susținea că gazda este responsabilă pentru siguranța oaspeților. Dacă se întâmpla ceva cu oaspeții când erau sub acoperișul casei ei, gazda era vinovată. Este un obicei pe care evreii îl aveau în comun cu vecinii lor. Lot preferă să piardă fiicele sale decât să trădeze inviolabilitatea ospitalității. Autorul lasă să se întrevadă o trăsătură negativă a lui Lot, pus într-o lumină negativă în comparație cu Abrahám. El este un om al compromisului și al comportamentului nehotărât.”. 9Ei au spus: „Pleacă!”. Și au zis: „Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin și acum vrea să o facă pe judecătorul. Îți vom face mai rău decât lor”. Și, împingându-l pe Lot cu forță, s-au apropiat să spargă ușa. 10Dar bărbații aceia și-au întins mâna, l-au tras pe Lot înăuntru la ei în casă și au încuiat ușa. 11Iar pe oamenii care erau la ușa casei i-au lovit cu orbire#19,11 Cf. și 2Rg 6,18., de la cel mai mic până la cel mai mare; și se trudeau să găsească [ușa] intrării.
12Bărbații aceia i-au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Ginerii, fiii tăi și fiicele tale și tot ce ai în cetate: scoate-i din locul [acesta]! 13Căci noi vom nimici locul acesta, pentru că a ajuns mare strigătul lor înaintea Domnului. Și Domnul ne-a trimis ca să-l nimicim”. 14Lot a ieșit și a vorbit cu ginerii săi, care urmau să le ia pe fetele lui, și le-a zis: „Ridicați-vă, ieșiți din locul acesta, căci Domnul va nimici cetatea!”. Dar [aceasta] a fost ca o glumă în ochii ginerilor.
15Iar la revărsatul zorilor, îngerii l-au făcut pe Lot să iasă, zicând: „Ridică-te! Ia-ți femeia și pe cele două fiice ale tale, care se află [aici], ca să nu pieri din cauza fărădelegii cetății!”. 16Deoarece ezita#19,16 LXX are: „Ei s-au tulburat”., bărbații#19,16 LXX are: „îngerii”. i-au apucat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice – Domnul având milă de el – i-au făcut să iasă și i-au călăuzit în afara cetății.
17În timp ce-i făceau să iasă, el le-a zis: „Fugi, scapă-ți viața! Nu privi în urma ta și nu te opri nicăieri în zonă! Scapă în munte ca să nu pieri!”. 18Lot le-a zis: „Nu, Doamne, te rog! 19Iată, slujitorul tău a aflat har în ochii tăi și tu mi-ai arătat o mare îndurare făcând să trăiască sufletul meu, dar eu nu pot să fug în munți, căci răul se va lipi de mine și voi muri. 20Iată cetatea aceasta aproape; pot fugi acolo; este foarte mică, voi scăpa acolo. Nu-i așa că e mică? Și mi-aș putea salva viața!”. 21El i-a spus: „Iată că îți fac și această favoare de a nu distruge cetatea despre care ai vorbit. 22Repede, fugi într-acolo, căci eu nu pot face nimic înainte ca tu să fi ajuns acolo!”. De aceea cetății i s-a dat numele de Țoár#19,22 Numele localității Țoàr este explicat prin cuvântul „cōʿar”, „micʿar” (v. 20), care înseamnă „mic, puțin, nesemnificativ”. Cetatea era la sud-est de Marea Moartă (Gen 13,10; Dt 34,3; Is 15,5; Ier 48,34). În epoca romană, un cutremur a făcut ca cetatea să fie acoperită de ape. Apoi, a fost reconstruită pe un teren mai înalt și locuită până în Evul Mediu..
23Soarele se ridica deasupra pământului când Lot intra în Țoár. 24Domnul a făcut să plouă asupra Sodómei și Gomórei sulf și foc#19,24 Posibilă aluzie la un cutremur care ar fi degajat din pământ gaze toxice. Dar expresia „de la Domnul din ceruri” sugerează că nu este vorba despre un fenomen pur natural, ci de o intervenție divină. de la Domnul din ceruri. 25Dumnezeu a distrus#19,25 Verbul „hāpak” („a schimba”) sugerează că cele două cetăți ar fi fost distruse de un cutremur. În afară de Sodòma și Gomòra, printre cetățile blestemate, mai sunt Àdmà și Țeboím (Gen 14; Dt 29,22; Os 11,8). aceste cetăți și toată zona împreună cu toți locuitorii cetăților și cu tot ce răsărea pe pământ. 26Soția lui [Lot] s-a uitat înapoi și a devenit stâlp de sare#19,26 Regiune sulfuroasă de la Djèbel Usdùm, prezintă forme curioase care trimit cu gândul la statui. Înț 10,7 vorbește de „stâlpul de sare ca memorial al unui suflet necredincios”; Iosíf Flàviu vorbește de „soția lui Lot ce s-a transformat într-un stâlp de sare; căci eu am văzut aceasta și a rămas până astăzi” (Ant. Iud., 1.11.4). În discursul său escatologic, Isus face referință la soția lui Lot în contextul din Lc 17,31-33..
27Abrahám s-a trezit dis-de-dimineață spre locul în care stătuse înaintea Domnului, 28a privit spre Sodóma și Gomóra și spre tot ținutul din zona Iordánului și a văzut un fum gros care se ridica de la pământ ca fumul dintr-un cuptor.
29Când Dumnezeu a distrus cetățile din aceea zonă, Dumnezeu și-a amintit de Abrahám și l-a salvat pe Lot de nenorocirea care a distrus cetățile în care locuise Lot.
Păcatele fiicelor lui Lot#19,30 Fragmentul următor reproduce o tradiție a moabiților și a amoniților (cf. Num 20,23 șu), care ar putea să se mândrească cu o astfel de origine. La fel ca și Tamàr în Gen 38, fiicele lui Lot nu sunt prezentate ca necuviincioase. Ele vor numai să perpetueze neamul. Istoria Sodòmei distruse din cauza păcatului locuitorilor ei ar fi putut fi, la început, o paralelă transIordàniană a istorisirii potopului.
30Lot a urcat din Țoár și a locuit pe munte cu cele două fiice ale lui, căci s-a temut să locuiască în Țoár. A locuit într-o peșteră cu cele două fiice ale lui.
31Cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru este bătrân și nu mai este niciun bărbat în ținutul acesta ca să intre la noi, așa cum se obișnuiește pe tot pământul. 32Hai să-i dăm tatălui nostru să bea vin și să ne culcăm cu el ca să ne păstrăm vie descendența din tatăl nostru!”. 33I-au dat tatălui lor să bea vin în noaptea aceea; și cea mai mare a intrat și s-a culcat cu tatăl ei. El, însă, n-a știut nici când ea s-a culcat, nici când s-a sculat. 34A doua zi, cea mai mare a zis către cea mai mică: „Iată, eu m-am culcat ieri [noapte] cu tatăl meu; hai să-i dăm să bea vin și în noaptea aceasta și intră și culcă-te și tu cu el, ca să ne păstrăm vie descendența din tatăl nostru!”. 35I-au dat tatălui lor să bea vin și în noaptea aceea; apoi cea mai tânără s-a ridicat și s-a culcat cu el. El, însă, n-a știut nici când s-a culcat ea, nici când s-a sculat. 36Cele două fete ale lui Lot au zămislit de la tatăl lor. 37Cea mai mare a născut un fiu și i-a pus numele Moáb#19,37 LXX adaugă: „zicând: «E de la tatăl meu»”. Numele Moàb ar putea însemna „apă de la tatăl”. Totuși, cei mai mulți acceptă că este vorba de o etimologie populară.; el este tatăl celor din Moáb până în ziua de azi. 38Și cea mai mică a născut și ea un fiu și i-a pus numele Ben-Ammí#19,38 LXX are: „Amàn, fiul neamului meu”. Și în acest caz este vorba de o etimologie populară. Atât Amòn, cât și Moàb sunt numele a două triburi sau popoare din perioada triburilor lui Israèl.; el este tatăl celor din Amón până în ziua de azi. #Jud 19,22-24 #Lev 22,13; Rom 1,24.27 #2Rg 6,18 #2Pt 2,6-8 #Mt 24,15-18 #Is 15,5 #Dt 29,23; Lc 17,29; Ap 14,10; 20,10 #Înț 10,7; Lc 17,32 #Am 4,11; Lam 4,6; Mt 10,15; 11,23; Ap 9,2 #Hab 2,15 #Lev 18,6-7
Selectat acum:
Geneza 19: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași