Ezechiel 5
5
1Tu, fiul omului, ia-ți o sabie ascuțită, un brici de bărbierit să-ți iei și să-l treci peste capul tău și peste barba ta#5,1 Ca acțiune simbolică penitențială, tăiatul părului și al bărbii se mai întâlnește în 2Sam 10,4 șu; Is 15,2; Ier 41,5; 48,37.! Apoi ia o balanță pentru cântărit și împarte [părul tăiat]! 2O treime din el arde-o în foc în mijlocul cetății când se vor împlini zilele asedierii; apoi, luând o [altă] treime, taie-o de jur împrejurul ei! Iar o treime, împrăștie-o în vânt, iar eu voi face să se scoată sabia în urma lor! 3Apoi, ia de acolo puține [fire de păr] la număr și adună-le în poala hainei tale!#5,3 Firele de păr păstrate în poală par să fie o subliniere a temei „restului” (Is 1,9; 4,3 etc.). Cel puțin în a doua fază a predicării sale, Ezechièl a început să încurajeze speranțele poporului dincolo de pedepsele suferite (cf. Ez 6,8-10; 9,4; 11,13; 12,16; 14,22-23). 4Mai ia din ele, aruncă-le în mijlocul focului și arde-le în foc! Din ele va ieși un foc împotriva întregii case a lui Israél.
5Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Acesta este Ierusalímul. Îl pusesem în mijlocul neamurilor și de jur împrejurul lui erau țări. 6Dar ei s-au răzvrătit împotriva judecăților mele, săvârșind nelegiuire mai mult decât neamurile, și împotriva hotărârilor mele, mai mult decât țările de jur împrejurul lui. Căci au refuzat judecățile mele și nu au umblat în hotărârile mele”.
7De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Pentru că ați murmurat mai mult decât neamurile din jurul vostru, nu ați umblat în hotărârile mele și nu ați împlinit judecățile mele și nu ați făcut nici măcar potrivit cu judecățile neamurilor din jurul vostru, 8de aceea – așa spune Domnul Dumnezeu – iată, sunt împotriva ta chiar eu și voi face în mijlocul tău judecăți în văzul neamurilor! 9Voi face în tine ceea ce nu am făcut și nu voi mai face vreodată din cauza tuturor lucrurilor tale abominábile#5,9 Desemnează idolii și cultul adus acestora (Ez 5,11).. 10De aceea, părinții își vor mânca fiii și copiii își vor mânca părinții#5,10 Scene de genul acesta, reale sau metaforice, se pot vedea în Lev 26,29; 2Rg 6,29; Ier 19,9; Lam 2,20; 4,10.; voi face în tine judecăți și voi împrăștia restul tău în toate vânturile. 11De aceea – viu sunt eu –, întrucât ați întinat sanctuarul meu cu toți idolii tăi și cu toate lucrurile tale abominábile, și eu mă voi retrage, ochiul meu nu va avea milă și eu nu mă voi îndura. 12O treime din tine va muri de ciumă și se va sfârși de foame în mijlocul tău; o treime va cădea de sabie împrejurul tău, iar o treime o voi împrăștia în toate vânturile. Și voi face să se scoată sabia în urma lor#5,12 Această listă de flageluri, destul de frecventă în Ieremía (Ier 14,12; 21,7.9; 24,10; 27,8.13 etc.), se găsește de câteva ori, cu unele variante, și în Ez 6,11-12; 7,15; 12,16; 14,21; cf. 33,27.. 13Se va termina mânia mea și furia mea împotriva lor se va potoli. Eu mă voi mângâia, iar ei vor ști că eu sunt Domnul#5,13 Dumnezeu s-a făcut cunoscut poporului său, Israèl, atunci când și-a revelat numele tainic, în timpul evenimentelor exodului din Egipt (cf. Ez 20,5). Cultul face din aceste evenimente trecute o evocare periodică, marcată întotdeauna de proclamarea numelui divin, căreia îi răspunde poporul prosternat prin aclamații: Israèlul recunoaște că Dumnezeu este Domnul. Dar există o altă ocazie pentru a descoperi stăpânirea lui Dumnezeu. Întrucât faptele revelează persoanele (Gen 42,34), gesturile lui Dumnezeu, în special participarea lui la luptă pentru posedarea țării, arată că el este Domnul (cf. 1Sam 17,46-47; 1Rg 20,13.28). Ezechièl, preotul atașat de semnificația profundă a riturilor pe care le săvârșește, se străduiește să scruteze semnele prezenței lui Dumnezeu în cursul istoriei și să arate că prin evenimentele tragice sau mângâietoare, semne ale judecății lui Dumnezeu sau ale mântuirii sale, Israèlul cunoaște că el este Domnul. Această valoare teofanică a unei istorii în care neamurile își joacă rolul lor trebuie să permită popoarelor păgâne să facă aceeași descoperire. Așadar, profetul subliniază extensiunea universală a cunoașterii Domnului (Ez 17,24; 21,4; 29,6; 36,23.36; 39,36).. Am vorbit în gelozia#5,13 Aici apare, ca și în Ez 8,3; 16,38.42; 23,25, termenul „gelozie” exprimă iubirea disperată a lui Dumnezeu, provocată de infidelitatea poporului ales. Nu este gelozia conjugală, în sensul propriu al termenului, ci este violența iubirii care pedepsește neînțelegerea din partea poporului. mea când îmi voi termina furia împotriva lor. 14Te voi face pustiu și de ocară între neamurile din jurul tău, în ochii tuturor trecătorilor. 15Vei ajunge de rușine, de batjocură, pedepsit și dezolat între neamurile din jurul tău când voi face judecăți împotriva ta, mânie, furie și reproșuri aprinse. Eu, Domnul, am vorbit. 16Atunci voi trimite împotriva lor săgețile cele rele ale foametei pe care o voi trimite ca să vă distrugă, voi mări foametea împotriva voastră și vă voi lipsi de pâine#5,16 Lit.: „voi frânge toiagul pâinii”.. 17Voi trimite împotriva ta foametea și animale rele: te vor lipsi de copii; ciumă și sânge vor trece prin tine și voi face să vină sabie împotriva ta. Eu, Domnul, am vorbit!”. #12,14-16 #Lam 2,20; 4,10 #12,15; 17,21; Ier 8,3 #7,4.9; 8,18; Is 9,16 #Ier 18,16
Selectat acum:
Ezechiel 5: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași