Ezechiel 47
47
Izvorul din templu#47,0 Unul dintre fundamentele splendorii Imperiului babilonian era folosirea înțeleaptă a Eufràtului, pe care Ezechièl îl cunoștea îndeaproape. Confruntarea dintre acest imperiu și mizeria lui Iùda, în special după 587 î.C., era dureroasă. Deja profetul Isaía făcuse confruntarea dintre apele abundente ale Asiriei și cele liniștite din Siloe (Is 8,6-8). Preotul Ezechièl cunoștea acest pasaj și recita și psalmii, printre care și Ps 46, unde se spune că cetatea lui Dumnezeu este revigorată de un râu. Din aceste reflecții ia naștere așteptarea unei noi faze a mântuirii, maturizată în viziunea pe care o descrie capitolul de față. Din templul escatologic iese o apă liniștită, în aparență nesemnificativă, dar care, în realitate, se revelează ca fluviul Paradisului despre care vorbește Gen 2,10-12. Această imagine este reluată de Il 4,18-21; Zah 14,8 și Ap 22,1 șu. Scrierile sfântului Ioan au văzut realizarea oracolului profetic și în trupul lui Isus Cristos, templul cel nou (In 2,21), care lasă să țâșnească din coasta sa (In 19,34) o apă care curge pentru viața veșnică (In 4,14; 7,37-39). Altă realizare este tronul ceresc al Mielului jertfit, de unde izvorăște „apa vieții” (Ap 22).
1Apoi m-a făcut să mă întorc la intrarea templului#47,1 Lit.: „casei”. și, iată, o apă ieșea de sub pragul casei, dinspre răsărit, pentru că fața templului era spre răsărit. Apa cobora de sub partea dreaptă a templului, dinspre sud de altar. 2M-a făcut să ies pe drumul porții de nord și m-a făcut să înconjur pe drumul de dinafară, lângă poarta de dinafară, care dădea spre răsărit. Și iată, apa curgea din partea dreaptă! 3Când omul a ieșit spre răsărit, avea o funie în mână; a măsurat o mie de coți și m-a făcut să trec prin apă: apa era până la glezne. 4A mai măsurat o mie și m-a făcut să trec prin apă: apa era până la genunchi; a mai măsurat o mie și m-a făcut să trec: apa era până la coapse. 5A mai măsurat o mie și era un râu prin care nu puteam să trec. Pentru că apele crescuseră, erau ape de înotat, un râu care nu se putea trece. 6Și mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului?”. Apoi m-a făcut să merg să mă întorc pe malul râului. 7Când m-am întors, iată, pe malul râului erau foarte mulți copaci, de o parte și de alta! 8Și mi-a zis: „Apele acestea care ies spre regiunea din răsărit coboară în Arabáh și ajung în mare. Ieșite spre mare, vindecă apele. 9Orice suflet viu care mișună, la orice ajung apele râurilor, va trăi: vor fi foarte mulți pești, căci au ajuns acolo apele acestea și au vindecat: toate la care va ajunge râul vor trăi. 10Pescarii vor sta pe lângă el, de la En-Ghédi până la En-Egláim, cu mrejele întinse; peștii vor fi după specia lor ca peștii din Marea cea Mare: foarte mulți#47,10 Apa izvorâtă din templu face pământul deosebit de productiv, ba chiar însănătoșește zona cea mai aridă a pământului, Marea Moartă, în care viața peștilor este imposibilă. De această mare sunt legate amintirile păcatelor celor mai oribile și ale pedepselor din vechime (Gen 19). Prin această apă, pământul întreg devine un paradis. Arabàh, termen tehnic ce desemnează groapa tectonică a Iordànului, în partea de sud. En-Ghèdi se găsește pe partea de vest a Mării Moarte, iar En-Eglàim se afla, probabil, în partea de est.. 11Bălțile și gropile sale nu se vor vindeca, ci vor fi date pentru sare#47,11 Profetul explică prezența sării, care este cerută de ritul sacrificiilor (cf. Ez 43,24).. 12Lângă râu, pe malurile lui, de o parte și de alta, vor crește tot felul de pomi pentru hrană. Frunza lor nu se va veșteji și rodul lor nu se va termina; vor da rod în fiecare lună, pentru că apele lui ies din sanctuar: rodul lui va fi pentru hrană și frunzele lui, pentru vindecare”.
Hotarele țării
13Așa spune Domnul Dumnezeu: „Acesta este teritoriul al cărui pământ îl veți da ca moștenire celor douăsprezece triburi ale lui Israél. Iosíf va avea două părți. 14O veți moșteni unul ca și celălalt, după cum mi-am întins mâna ca să o dau părinților voștri și țara aceasta le-a căzut lor ca moștenire. 15Acesta va fi hotarul țării: în partea dinspre nord, de la Marea cea Mare, pe calea spre Hetlón, la intrarea în Țedád, 16Hamát, Berotá, Sibráim – care este între hotarul Damáscului și hotarul din Hamát – Hațér-Haticón, spre hotarul cu Haurán. 17Hotarul va fi de la mare la Hațár-Enón, la hotarul Damáscului, spre nord, la hotarul din Hamát: este partea de nord. 18În partea de est, dintre Haurán și Damásc, dintre Galaád și țara lui Israél, este Iordánul: măsurați de la hotar până la marea de la răsărit: este partea de est. 19Partea de sud, spre Temán: de la apele Meríba, de la Cádeș, pe lângă râul care merge spre Marea cea Mare: este partea de sud, spre Temán. 20Partea de vest, la Marea cea Mare: de la hotar până în dreptul intrării în Hamát: este partea de vest. 21Veți împărți țara aceasta pentru voi, triburi ale lui Israél. 22Să o faceți să cadă [la sorți] ca moștenire pentru voi și pentru străinii care locuiesc în mijlocul vostru și care au dat naștere la fii în mijlocul vostru#47,22 Statutul emigratului propus aici (în comparație cu Dt 23,3-8) este deosebit de Ex 12,48-49, unde emigratul care primește circumcizia poate să participe și la Paște.! Să fie pentru voi ca și cei născuți în țară, printre fiii lui Israél! Să faceți să le cadă [la sorți] împreună cu voi, printre triburile lui Israél! 23În tribul unde locuiește străinul, acolo să-i dați moștenirea lui!” – oracolul Domnului Dumnezeu.
Selectat acum:
Ezechiel 47: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași