Ezechiel 45
45
Împărțirea țării; partea Domnului
1„Când veți împărți#45,1 Lit.: „când veți face să cadă [sorții]”. țara ca moștenire, să aduceți un dar Domnului o parte sfântă din țară! Să fie lungă de douăzeci și cinci de mii și lată de zece mii#45,1 LXX are: „douăzeci de mii”.: este partea sfântă între toate hotarele, de jur împrejur! 2Din aceasta, va fi pentru sanctuar cinci sute pe cinci sute, un pătrat de jur împrejur, și cincizeci de coți#45,2 Pentru a separa sacrul de profan (Ez 42,20; 44,23), căci pe „vârful muntelui tot teritoriul este preasfânt” (cf. 43,12). în apropierea lui, de jur împrejur. 3Din măsurătoarea aceasta, să măsori douăzeci și cinci de mii lungime și o lățime de zece mii și acolo să fie sanctuarul și Sfânta Sfintelor! 4Este partea sfântă din țară: să fie pentru preoții care slujesc sanctuarul și care se apropie să-l slujească pe Domnul. Să fie un loc pentru casele lor și un loc sfânt pentru sanctuar! 5Apoi, douăzeci și cinci de mii în lungime și zece mii în lățime să fie pentru leviții care slujesc casa! Să fie proprietatea lor, douăzeci de camere#45,5 LXX are: „cetăți ca să locuiască”.. 6Să dați cetății cinci mii în lățime și douăzeci și cinci de mii în lungime, pe lângă darul sanctuarului: să fie pentru întreaga casă a lui Israél!
Partea căpeteniei
7Pentru căpetenie#45,7 Poporul ales, Israèl, pe care Domnul îl conduce și îl păstorește (Ez 34,12-16), nu poate avea un rege cum au celelalte popoare (cf. 11,12; 20,32; 25,8). De aceea, descendentul lui Davíd (34,23), odrasla cea nouă plantată pe munte (17,22-23), va fi păstor în Israèl, dar numai cu titlul de principe (34,24; cf. Ex 22,27). Statutul lui special îi stabilește o proprietate (Ez 45,7-9; 46,16-18), dar îi retrage toată autoritatea și orice rol cultual. Palatul său profan (43,7-9) este îndepărtat de sanctuar (41,4). Îi este lăsat doar un loc de cinste în timpul liturgiei (44,1-3; 46,2.12); lui îi rămâne misiunea de a pregăti sacrificiile solemne (45,17-25; 46,4)., să fie de o parte și de alta a darului pentru sanctuar și a proprietății cetății, de-a lungul darului pentru sanctuar și de-a lungul proprietății cetății, în partea de vest și în partea de est, aceeași lungime a moștenirii, de la hotarul de vest spre hotarul de est. 8Țara va fi a lui ca proprietate și căpeteniile mele nu vor mai oprima poporul meu, iar țara va fi dată casei lui Israél și triburilor sale”#45,8 În timpurile în care pământurile lui Israèl erau organizate ca o confederație de triburi, și chiar o lungă perioadă din timpul monarhiei, țara era împărțită în regiuni, câte una pentru fiecare trib, fiecare dintre ele primită ca dar de la Dumnezeu, recunoscut ca adevăratul stăpân al țării. Această practică a fost parțial sufocată în timpul monarhiei: abuzul cel mai cunoscut este cel legat de via lui Nabòt (1Rg 21). Ezechièl încearcă (întrucât este contemporan cu documentul sacerdotal, cf. Num 26,52.56), să restaureze vechea organizare, prevenind abuzurile. În mod realist însă, acceptă situația din timpul monarhiei, căreia îi recunoaște dreptul la o anumită proprietate..
9Așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Este prea mult#45,9 Cf. Ez 43,7-9: condamnare, din partea profetului, a nedreptății pe care o practicau înalții funcționari și regii (1Rg 21; Am 5,7-13; Is 5,7-8; Mih 2,2.9; Ier 22,1-5). pentru voi, căpetenii ale lui Israél! Îndepărtați violența și asuprirea, faceți judecată și dreptate și ridicați impozitele de la poporul meu – oracolul Domnului Dumnezeu! 10Să aveți balanță dreaptă, éfă dreaptă și bat drept! 11Éfa și batul să aibă aceeași măsură, adică batul să cuprindă a zecea parte dintr-un ómer și a zecea parte din ómer să fie éfa! În funcție de ómer să fie măsura lor. 12Síclul să fie de douăzeci de ghere! Douăzeci de sícli plus douăzeci și cinci de sícli plus cincisprezece sícli să fie pentru voi o mină!
Oferte pentru cult
13Acesta este darul ridicat pe care-l veți aduce: a șasea parte de éfă dintr-un ómer de grâu și a șasea parte de éfă dintr-un ómer de orz. 14Untdelemnul stabilit – după batul de untdelemn – a zecea parte din bat dintr-un kor, adică zece bați dintr-un ómer, pentru că zece bați sunt unómer. 15Din turmă, o oaie la două sute, din pășunile udate ale lui Israél pentru ofrandă, pentru ardere de tot și pentru [jertfa] de împăcare, ca să facă ispășire pentru ei – oracolul Domnului. 16Tot poporul țării va fi [ținut] la acest dar pentru căpetenia lui Israél. 17Sunt [de datoria] căpeteniei arderile de tot, ofranda, libațiunea pentru sărbători, pentru lunile noi, pentru sabáturi, pentru toate sărbătorile casei lui Israél. El să facă [jertfa] pentru păcat, ofranda, arderea de tot și [jertfa] de împăcare, ca să facă ispășire pentru casa lui Israél”.
Sărbătoarea Paștelui
18Așa spune Domnul Dumnezeu: „În prima zi a lunii întâi#45,18 Paștele, de la 14 Nisan (martie-aprilie: cf. Ez 45,21), este precedată de o săptămână de ispășire pentru sanctuar (v. 20). Debutează printr-un sacrificiu; porțile (cf. Ex 12,22) și altarul sunt purificate prin sânge (Ez 45,19). La sfârșitul săptămânii, sacrificiul este reînnoit pentru greșelile particulare (v. 20)., ia un vițel din cireadă, fără cusur, și purifică sanctuarul! 19Preotul să ia din sângele [jertfei] pentru păcat, să pună pe ușorii casei, pe cele patru colțuri ale încheieturii altarului și pe ușorii porții de la curtea interioară! 20Astel să faci în ziua a șaptea a lunii pentru cel care a rătăcit din neștiință! Și să faci ispășire pentru casă! 21În ziua a paisprezecea a primei luni, să aveți Paștele, sărbătoare de o săptămână de zile: să se mănânce ázime#45,21 Este prima mărturie a unirii într-o singură solemnitate a celor două rituri separate odinioară: ritul pascal și cel al azimelor (cf. Ex 12,25).! 22Căpetenia să aducă#45,22 Lit.: „să facă”., în ziua aceea, pentru sine și pentru tot poporul țării, un vițel ca [jertfă] pentru păcat! 23În cele șapte zile ale sărbătorii, să aducă pe zi drept ardere de tot pentru Domnul șapte viței și șapte berbeci fără cusur timp de șapte zile, iar ca [jertfă] pentru păcat, un țap pe zi. 24Să aducă drept ofrandă o éfă pentru vițel și o éfă pentru berbec și untdelemn, un hin pentru o éfă.
Sărbătoarea Corturilor#45,25 Era cel mai important și cel mai frecventat dintre cele trei pelerinaje anuale la sanctuar (cf. Ex 23,14.17; 34,23). Este numită „Sărbătoarea” (1Rg 8,2.65), „Sărbătoarea Domnului” (Lev 23,39; cf. Num 29,12), „Sărbătoarea Domnului care se celebra în fiecare an la Șilo” (Jud 21,19; cf. 1Sam 1,3), „Sărbătoarea cea Mare” (Zah 14,16).
25În ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, la sărbătoare, să faci tot la fel timp de șapte zile: [jertfă] pentru păcat, ardere de tot, ofrandă și untdelemn! #Lev 25,2-7 #1Rg 21
Selectat acum:
Ezechiel 45: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași