Qohelet 4
4
Soarta celor oprimați#4,0 După ce a stabilit că viața omului nu poate avea nicio valoare în sine, întrucât totul este anulat de moarte, Qohelèt ia în considerație nedreptatea care guvernează lumea. Pretutindeni există oprimați fără ajutor din partea nimănui și asupritori care profită de putere pentru a-i oprima. Considerată din acest punct de vedere, situația este tragică; dar curând, Qohelèt va descoperi că este și absurdă, pentru că dacă s-ar putea demonstra că cei oprimați nu sunt decât păcătoșii, atunci nenorocirea ar avea un sens și tragedia umană ar fi suportabilă; însă Qohelèt insistă asupra faptului că nu există niciun raport între nenorocire și nedreptate.
1M-am întors ca să văd toate oprimările care sunt făcute sub soare. Și iată, lacrimile celor oprimați și nu era nimeni care să-i mângâie! De partea celor care oprimau era puterea, și nu era nimeni care să-i mângâie.
2I-am lăudat pe cei morți#4,2 Unicul bine pe care îl are omul este viața efemeră, strict limitată între naștere și moarte. La vederea durerii, Qohelèt preferă să nu se fi născut, din moment ce omul nu poate face altceva decât ceea ce i-a plăcut lui Dumnezeu, chiar dacă este „strâmb”: nu rămâne altceva decât să accepte întotdeauna de la Dumnezeu bucuria pe care o dă uneori unora., care muriseră deja, mai mult decât pe cei vii, care trăiesc încă.
3Dar mai bine decât amândoi era cel care nu era încă, cel care nu a văzut lucrarea cea rea care s-a făcut sub soare.
Munca și riscurile ei
4Am văzut toată truda și tot succesul lucrării care sunt [motiv] de gelozie a omului față de aproapele lui. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
5Cel nesimțit își încrucișează mâinile
și-și mănâncă propria carne.
6Mai bine o palmă plină în odihnă,
decât amândoi pumnii
plini cu chin și goană după vânt.
Singurătatea
7M-am întors și am văzut o deșertăciune sub soare: 8există unul singur și nu este un al doilea; nu are nici fiu, nici frate și nu este capăt pentru toată truda sa, ba chiar ochiul lui nu se satură de bogății: „Pentru cine trudesc eu și-mi lipsesc sufletul de bunăstare?”. Și aceasta este deșertăciune și îndeletnicire rea.
9Mai bine doi decât unul, căci au răsplată bună din truda lor. 10Căci de cad, unul îl ridică pe tovarășul său. Dar vai de cel care este singur, care cade și nu este un al doilea ca să-l ridice! 11Tot așa, dacă se culcă doi, se încălzesc [unul pe altul]. Dar pe cel singur cine-l va încălzi?
12Dacă este atacat unul, în doi pot să stea în fața lui și funia [împletită] în trei nu se rupe repede#4,12 Acest proverb apare într-un text sumerian: Ghilgameș îi explică prietenului său Enkídu cum ar fi mai puternici împreună pentru a-l ucide pe gigantul Humbàba, paznicul pădurii de cedru..
Puterea politică și riscurile ei
13Mai bine un copil sărac și înțelept decât un rege bătrân și nesimțit, care nu știe să se mai lase învățat. 14Căci din temniță a ieșit ca să domnească, chiar dacă s-a născut necăjit#4,14 Qohelèt insistă asupra faptului că era un tânăr, în timp ce înțelepciunea ar trebui, în mod normal, să aparțină bătrânilor. Însă ceea ce contează este ca să fie înțelepciunea. în regatul lui. 15I-am văzut pe toți cei vii care umblă sub soare împreună cu al doilea copil care [urma] să stea în locul lui. 16Fără sfârșit era poporul pentru toți cei înaintea cărora era el. Dar cei care vin după nu se bucură de el. Căci chiar și aceasta este deșertăciune și goană după vânt#4,16 Unii văd aici o aluzie la istoria lui Iosíf din Cartea Genezei sau la succesiunile dinastice ale regilor seleucizi: Antiòh al II-lea, Seleùcus al II-lea, Seleùcus al III-lea și Antiòh al III-lea cel Mare..
Religia lui Qohelét: teama de Dumnezeu
17Păzește-ți piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu#4,17 Qoh 4,17–5,6 culege o serie de maxime și observații cu privire la raportul dintre Dumnezeu și om. Qohelèt le vorbește iudeilor care trăiesc în tradiția lui Ezechièl, a lui Trito-Isaía și a Lamentațiunilor, care așteaptă mântuirea de la dreptatea lor. Nu vorbește despre deșertăciune sau despre absurditate, ci dă sfaturi cum să se comporte cu acest Dumnezeu de neînțeles, care a creat un univers pentru a-l face pe om să înțeleagă faptul că nu-i mai bun decât animalele (Qoh 3,18-21). Cu acest Dumnezeu, care i-a dat o lege lui Israèl, dar care nu-l tratează pe Israèl după cum acesta observă legea, trebuie să se comporte cu înțelepciune: fundamentul acestei religii este teama de Domnul. și apropie-te ca să asculți mai degrabă decât să dai celor nesimțiți jertfa#4,17 Docilitatea și ascultarea valorează mai mult decât sacrificiul (1Sam 15,22; Prov 21,3 etc.). Este mai bună ascultarea permanentă de Dumnezeu (cf. Dt 5,1.27; 6,4 etc.)., căci ei nu știu că fac rău#4,17 Aceeași construcție se întâlnește în 2Cr 32,13.! #3,16 #6,3; Ier 20,18; Iob 3,16; 10,18 #2,11 #Prov 3,10-11 #Sir 14,4 #Sir 6,14; Lc 10,1 #1Rg 1,1-2 #9,15 #Sir 11,5 #Prov 19,2
Selectat acum:
Qohelet 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași