Deuteronomul 21
21
Ispășirea unui omor al cărui ucigaș este necunoscut#21,0 Orice crimă trebuie pedepsită, însă în cazul în care este imposibil de descoperit responsabilul, cetățile învecinate locului delictului trebuie să șteargă profanarea din cauza sângelui vărsat printr-un rit special de ispășire față de Dumnezeu, dătătorul vieții.
1Dacă s-ar găsi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ca să-l iei în stăpânire un cadavru#21,1 Lit.: „lucru profanat”. căzut pe câmp, fără să se știe cine l-a lovit, 2să iasă bătrânii tăi și judecătorii tăi să se ducă să măsoare [distanța] până la cetățile care sunt în preajma cadavrului! 3Din cetatea care este cea mai apropiată#21,3 Sângele vărsat contaminează solul și compromite exercitarea cultului; de aceea localitățile cele mai apropiate au obligația să împlinească ritul de ispășire. de cadavru, bătrânii acelei cetăți să ia o juncă cu care încă nu s-a muncit și care nu a fost pusă la jug! 4Să ducă junca aceea într-o vale cu apă curgătoare unde încă nu s-a arat#21,4 Teritoriu neatins de mână de om și, deci, în mentalitatea veche, încă integru, ca și junca cu care nu s-a lucrat. și nu s-a semănat și să frângă gâtul#21,4 Nu este un adevărat sacrificiu (care s-ar fi putut celebra numai la templu) ci este un rit de ispășire simbolic. Apa care curge ducând la vale sângele purifică în mod simbolic pământul. juncii acolo, în vale! 5Să se apropie preoții, fiii lui Lévi, căci pe ei i-a ales Domnul Dumnezeul tău ca să-l slujească și să binecuvânteze în numele Domnului, și după cuvântul lor să se decidă orice neînțelegere și orice lovitură! 6Toți bătrânii acelei cetăți care s-au apropiat de cadavru să-și spele mâinile#21,6 Este un semn de nevinovăție (cf. Ps 26,6; 73,13; Mt 27,24). deasupra juncii căreia i s-a frânt gâtul în vale 7și să zică: «mâinile noastre nu au vărsat sângele acesta și ochii noștri nu au văzut! 8Iartă, Doamne#21,8 Lit.: „ispășește, Doamne!”., poporul tău, Israél, pe care l-ai răscumpărat; nu pune sângele nevinovat în mijlocul poporului tău, Israél!». Și sângele va fi ispășit. 9Să cureți din mijlocul tău sângele nevinovat, făcând ce este drept înaintea Domnului!
Femeile prizoniere
10Când mergi la război împotriva dușmanilor tăi și Domnul Dumnezeul tău îi dă în mâinile tale și iei prizonieri dintre ei, 11dacă vei vedea printre prizoniere o femeie frumoasă la chip și dacă te vei atașa de ea, voind să o iei de soție, 12să o aduci înăuntrul casei tale! Ea să-și radă capul și să-și taie unghiile, 13să-și dezbrace hainele de prizonieră și să locuiască în casa ta! Să-și plângă tatăl și mama timp de o lună de zile! După aceea să intri la ea și să-i fii soț și ea să-ți fie soție! 14Dacă nu-ți va mai place, s-o lași să plece după voința ei#21,14 Lit.: „după sufletul ei”.; nu vei putea s-o vinzi pe argint, nici să te porți cu ea ca și cu o sclavă#21,14 Verb rar întâlnit, al cărui sens trebuie stabilit pornind de la context (cf. Dt 24,7). pentru că ai umilit-o.
Dreptul de întâi născut
15Dacă un om are două soții, una pe care o iubește și una pe care o urăște#21,15 Expresie semită cu semnificația de „mai puțin iubită”., dacă cea iubită și cea mai puțin iubită#21,15 Lit.: „cea pe care o urăște”. îi nasc copii și primul născut este al celei pe care n-o iubește, 16când își va împărți ca moștenire fiilor săi ceea ce are, nu va putea să-l facă întâi născut pe fiul celei iubite înaintea fiului celei mai puțin iubite, care este întâiul născut, 17ci să-l recunoască de întâi născut pe fiul aceleia mai puțin iubite și să-i dea o parte dublă#21,17 Pentru orientali, primul născut avea un caracter religios (cf. Ex 13,11-16) și de aici rezultă drepturile speciale în distribuirea bunurilor (cf. Gen 25,24-34; 2Rg 2,9). din tot ce este al său#21,17 Lit.: „tot ce se va găsi la el”., pentru că este primul rod al puterii sale și lui i se cuvine dreptul întâiului născut.
Copiii neascultători
18Dacă un om are un fiu neascultător și nesupus, care nu ascultă nici de glasul tatălui său, nici de glasul mamei sale, iar ei îl dojenesc, dar el nu-i ascultă, 19să-l ia tatăl și mama lui și să-l ducă la bătrânii cetății lui și la poarta unde stau#21,19 Lit.: „locului lor”. ei! 20Să spună bătrânilor cetății: «Fiul nostru este neascultător și nesupus, nu ascultă de glasul nostru și este lacom și bețiv»! 21Toți oamenii din cetatea lui să-l bată cu pietre și să moară! Să nimicești răul din mijlocul tău! Tot Israélul să audă și să se teamă!
Despre cei spânzurați
22Dacă un om comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn#21,22 Nu este un mod de execuție, ci expunerea rușinoasă a cadavrului (cf. 2Sam 4,12; Ios 8,29; 10,26-27)., 23să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu!#21,23 Orice cadavru este un lucru impur care contaminează pământul și atrage blestemul lui Dumnezeu. Sfântul Paul aplică acest text pentru Isus în Gal 3,13. Să nu întinezi pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire! #Mt 27,24 #13,6 #Gen 25,31; 27,36; 1Cr 5,1-2 #2Rg 2,9 #Gen 49,3 #Is 1,2; Os 11,2 #Prov 1,8 #11,2 #Prov 23,21 #13,11 #13,6 #1,1 #13,12 #Ios 8,29; 10,26; Est 9,24-25
Selectat acum:
Deuteronomul 21: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași