Atunci ei s-au întors la Ierusalím de la muntele numit al Măslinilor, care se află aproape de Ierusalím, cât un drum în zi de sâmbătă. Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde [obișnuiau] să se adune. Erau: Petru și Ioan, Iacób și Andrei, Fílip și Tóma, Bartoloméu și Matei, Iacób, [fiul] lui Alféu, și Símon Zelótul și Iúda al lui Iacób. Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui.
În zilele acelea, Petru s-a ridicat în mijlocul fraților – mulțimea celor adunați în acel loc era cam de o sută douăzeci de persoane – și a spus: „Fraților, trebuia să se împlinească Scriptura pe care a spus-o dinainte Duhul Sfânt prin gura lui Davíd despre Iúda, cel care a devenit călăuza celor care l-au prins pe Isus. Căci el era din numărul nostru și fusese părtaș al aceleiași slujiri. Dar acesta și-a cumpărat un ogor din plata nelegiuirii sale și, căzând cu capul în jos, a crăpat la mijloc și i s-au vărsat toate măruntaiele. [Faptul] a devenit atât de cunoscut tuturor locuitorilor Ierusalímului, încât locul acela este numit în limba lor «Hacheldamah», adică «Ogorul Sângelui». Căci este scris în Cartea Psalmilor:
«Să devină locuința lui pustie
și să nu fie locuitor în ea!»
și: «Misiunea lui să o ia altul!».
Așadar, trebuie ca unul dintre acești bărbați care ne-au însoțit în tot timpul cât a trăit printre noi Domnul Isus, începând de la botezul lui Ioan până în ziua în care a fost înălțat de la noi, să devină martor al învierii lui împreună cu noi”.
Au propus doi: pe Iosíf, cel chemat Bársaba, numit și Iústus, și pe Matía. Apoi s-au rugat astfel, spunând: „Tu, Doamne, care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre aceștia doi l-ai ales să ia locul în această slujire și în apostolatul din care a căzut Iúda, ca să meargă la locul care i se cuvenea!”. Atunci au tras la sorți pentru ei și sorții au căzut pe Matía, iar el a fost adăugat la cei unsprezece apostoli.