2 Petru 1
1
Destinatarii scrisorii
1Símon#1,1 Unele manuscrise au varianta aramaică: „Simeòn”. Petru, slujitor și apostol al lui Isus Cristos, celor care au primit o credință tot așa de prețioasă ca a noastră prin dreptatea Dumnezeului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos#1,1 În limba greacă, repetarea articolului indică o legătură strânsă între doi termeni legați prin conjuncție, referindu-se astfel la același subiect. În acest caz o traducere posibilă ar mai fi: „prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Cristos”., 2har vouă și pace din belșug, prin cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru!
Chemarea creștinului
3Puterea lui dumnezeiască ne-a dăruit toate cele [necesare] spre viață și evlavie prin cunoașterea celui care ne-a chemat la#1,3 Unele manuscrise au: „prin propria lui”. propria lui glorie și putere#1,3 Lit.: „virtute”.. 4Prin acestea, ne-a dat promisiunile lui prețioase și mari, pentru ca astfel să deveniți părtași ai naturii sale dumnezeiești, după ce v-ați smuls din depravarea care este în poftele lumii. 5Tocmai de aceea, dați-vă toată silința#1,5 Lit.: „grija”. să adăugați la credința voastră virtutea; la virtute, cunoașterea; 6la cunoaștere, stăpânirea de sine; la stăpânirea de sine, statornicia; la statornicie, evlavia; 7la evlavie, iubirea de aproapele; la iubirea de aproapele, dragostea!
8Într-adevăr, dacă aceste lucruri sunt în voi și se dezvoltă, nu veți rămâne inactivi și fără rod în cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos. 9Dar cine nu are acestea este orb și cu vederea scurtă: a uitat că a fost curățat de păcatele sale din trecut. 10De aceea, fraților, străduiți-vă și mai mult#1,10 Multe manuscrise adaugă: „ca prin fapte bune”. să întăriți chemarea și alegerea voastră, căci făcând acestea nu vă veți poticni niciodată! 11Astfel, vi se va da în plus intrarea în împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos.
Mărturia apostolului și a profeților
12De aceea, nu voi înceta să vă amintesc mereu lucrurile acestea, chiar dacă le știți și sunteți întăriți în adevărul prezent. 13Dar consider că este drept, cât timp sunt în acest trup#1,13 Lit.: „cort”., să vă țin treji aducându-vi-le aminte, 14știind că despărțirea mea de trup#1,14 Lit.: „carne”. va fi în curând după cum Domnul nostru Isus Cristos mi-a dezvăluit. 15Dar eu mă voi strădui ca și după plecarea#1,15 Lit.: „ieșirea”. mea să vă amintiți#1,15 Lit.: „să faceți memorie!”. mereu de aceste lucruri.
16De fapt, noi nu v-am făcut cunoscută puterea Domnului nostru Isus Cristos și venirea lui pe baza unor basme#1,16 Lit.: „mituri”. Sensul cuvântului este diferit de cel al „mitului” folosit de filozofi și de istoricii religiilor. Aici se referă la legendele mitologice sau cosmogonice și la oracolele din lumea greacă. Autorul vrea să condamne ficțiunile fără sens ale ereticilor în opoziție cu soliditatea mărturiei apostolice. Expresia nu este numai polemică, dar pare să vizeze și interpretarea Scripturilor din partea adversarilor, adică a acelora care iau Scripturile ca și cum ar fi un text mitic sau interpretează Scripturile cu ajutorul miturilor (probabil, gnosticii). bine ticluite, ci pentru că am fost [martori] oculari ai măreției lui. 17El a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și mărire atunci când din partea gloriei mărețe a venit acest cuvânt: „Acesta este Fiul meu cel iubit#1,17 În unele manuscrise, ordinea cuvintelor este inversată: „Fiul meu cel iubit, acesta este”., în care mi-am găsit plăcerea”. 18Noi înșine am auzit acest glas venit din cer când eram cu el pe muntele cel sfânt.
19Și avem și mai sigur cuvântul profetic#1,19 Așa cum apare din v. 20, profeția despre care se vorbește este legată de Scriptură. În acest caz, discursul profetic trebuie să fie discursul profeților care a fost transmis prin cărțile sfinte. Comparativul „mai sigur” a creat o sumedenie de probleme cu privire la interpretări. Dacă se referă la ceea ce precede, indică, la prima vedere, o prioritate a „cuvântului profetic” față de experiența directă a lui Cristos, însă acest lucru este surprinzător, întrucât este în cotrast cu tendința generală a Noului Testament, care îi atribuie persoanei lui Cristos o validitate asbsolută. Probabil trebuie păstrată, pentru acest comparativ „mai sigur”, valoarea normală, legând expresia cu propoziția anterioară, în sensul de „și mai sigur”, indicând faptul că revelarea făcută de Cristos prin schimbarea la față este o garanție mai puternică și o verificare a profețiilor din Vechiul Testament. la care faceți bine că luați aminte ca la o candelă ce strălucește în loc întunecos până când se va lumina de ziuă și va răsări luceafărul de dimineață în inimile voastre. 20Înainte de toate, să știți aceasta: nicio profeție a Scripturii nu se interpretează după propria părere a cuiva#1,20 Profețiile conținute în Scriptură, inspirate de Duhul Sfânt, trebuie interpretate și înțelese în armonie cu Duhul. Acest lucru exclude orice interpretare străină contextului spiritual, așa cum ar fi interpretarea subiectivistă, în sensul de capricioasă și tendențioasă. Nu este o contrapoziție între o interpretare privată și una publică și oficială, ci, pur și simplu, între o interpretare arbitrară și una adevărată și genuină., 21deoarece profeția nu a fost dată niciodată din voința omului, ci oamenii#1,21 Multe manuscrise adaugă: „cei sfinți”., conduși de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu. #Tit 2,13 #Iúda 2 #1Pt 1,2 #1Pt 2,9 #Gal 5,22-23 #Iúda 5 #2Cor 5,1 #In 21,18-19 #Mc 9,2-8 #Mt 17,5 #2Tim 3,16 #1Pt 1,11
Selectat acum:
2 Petru 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași