2 Regi 23
23
Lectura solemnă a legii#23,0 Modelul acestui rit se găsește în Ex 24 și Ios 24. Conținutul cărții redescoperite este făcut public și asumat de tot poporul. Din această angajare, ia naștere o activitate mai hotărâtă în îndepărtarea idolilor.
1Regele a trimis și i-a adunat la sine pe toți bătrânii lui Iúda și ai Ierusalímului#23,1 Această expresie îi este proprie lui Ier 4,4; 11,2; 17,25; 18,11; 32,32 etc., la fel ca și: „preoți și profeți” (Ier 4,9; 13,13; 26,7-8.11.16), precum și: „tot poporul, de la cel mai mic la cel mai mare” (Ier 8,10; 42,1.8).. 2Regele a urcat la templul Domnului împreună cu toți oamenii lui Iúda și cu toți locuitorii Ierusalímului, preoții, profeții și tot poporul, de la cel mai mic până la cel mai mare. A citit înaintea#23,2 Lit.: „în urechile lor”. lor toate cuvintele din Cartea Alianței#23,2 Și Deuteronomul se prezintă ca fiind codicele alianței cu Domnul (Dt 5,2; 28,69). care fusese găsită în templul Domnului. 3Regele a stat lângă coloană#23,3 Era locul rezervat regelui în templu. și a încheiat alianța înaintea Domnului că-l va urma pe Domnul și va păzi poruncile lui, mărturiile lui și hotărârile sale din toată inima și din tot sufletul, întărind cuvintele acestei alianțe scrise în această carte. Și tot poporul a consimțit la alianță#23,3 Lit.: „a stat în alianță”..
Reforma religioasă în Iúda
4Regele le-a poruncit marelui preot Hilchía, preoților de rangul al doilea și păzitorilor intrării#23,4 Trebuiau să ocupe un rang înalt printre preoții de la Ierusalím, împreună cu marele preot și cu preoții de rangul al doilea. Cele trei grade apar din nou în 2Rg 25,18. să scoată din templul Domnului toate obiectele făcute pentru Báal și pentru Așéra și pentru toată oștirea cerurilor, ca să fie arse în afara Ierusalímului, în câmpia Cédron#23,4 Este valea care se învecinează cu Ierusalímul în partea de est., și să ducă cenușa lor la Bétel. 5I-a înlăturat pe preoții idolilor puși de regii lui Iúda să ardă tămâie pe înălțimi, în cetățile lui Iúda și în împrejurimile Ierusalímului și pe cei care aduceau tămâie lui Báal, soarelui, lunii, constelațiilor și întregii oștiri a cerurilor#23,5 Aceeași enumerare se găsește în Dt 4,19, în afară de aluzia la Bàal. În locul cuvântului „stele”, se citește aici „constelații”, cult care provine din Babilon.. 6A scos Așéra din templul Domnului și a dus-o afară din Ierusalím, la pârâul Cédron; a ars-o la pârâul Cédron și a prefăcut-o în cenușă, iar cenușa a aruncat-o pe mormintele fiilor poporului#23,6 Este groapa comună a celor săraci, lipsiți de un mormânt al familiei. Aici era aruncată cenușa, simbol al idolatriei, aceasta fiind impură și profană.. 7A distrus casele desfrânaților care erau la templul Domnului și unde femeile țeseau corturi#23,7 Lit.: „case”. pentru Așéra.
8I-a adus pe toți preoții din cetățile lui Iúda; a purificat înălțimile#23,8 Spre deosebire de cele menționate în v. 5, care erau idolatrice, aceste înălțimi îi sunt consacrate Domnului și în ele aduceau cult preoți legitimi (cf. v. 9). Iosía le îndepărtează, întrucât contraveneau legii centralizării cultului actualizate de el în conformitate cu prescrierile fundamentale din Dt 12. unde ardeau preoții tămâie, de la Ghéba până la Béer-Șéba#23,8 Adică în tot regatul lui Iùda, care era mărginit la nord de Gheba (cf. 1Rg 15,22) și la sud de Bèer-Șèba (cf. 1Rg 19,3).; a distrus locurile înalte de la porți, cea care era la intrarea Porții lui Iósue, căpetenia cetății, cea care era la stânga, cum intri în cetate. 9Însă preoții înălțimilor nu urcau la altarul Domnului în Ierusalím, ci mâncau ázime în mijlocul fraților lor#23,9 În cIùda precizării din Dt 18,6-8, preoții din provincie au fost declasați din cauza iregularității în care au fost atrași prin cultul de pe înălțimi (v. 8). Preoții din capitală i-au exclus de la oferirea victimelor pe altar, dar le-au permis să consume mâncăruri sacre, printre care și azime prescrise pentru săptămâna Paștelui.. 10[Regele] a purificat Tófetul#23,10 Lit.: „crematoriu”, este un loc din Ierusalím în care erau arși copii în foc (cf. Ier 7,31-32; 19,1-13). Se găsea în valea Ben-Hinòm, actualul Wàdi er-Rabàbi, care înconjura cetatea la sud și se deschidea spre pârâul Cèdron., care e în Valea fiilor lui Hinóm, ca nimeni să nu-și mai treacă fiul sau fiica prin foc pentru Móloc. 11A îndepărtat de la intrarea casei Domnului caii pe care regii lui Iúda îi închinaseră soarelui lângă camera lui Netán-Mélec, funcționarul#23,11 Lit.: „eunucul”. care locuia în dependințe, și a ars în foc carele soarelui#23,11 Probabil, caii votivi dedicați soarelui, hrăniți într-un staul aparte, la intrarea templului. Aceștia trebuiau să tragă un car simbolic solar în unele procesiuni celebrate în cinstea soarelui.. 12Regele a dărâmat altarele de pe acoperișul camerei de sus#23,12 Aceste altare mici, înălțate pe terasa palatului regal, erau dedicate divinităților astrale (cf. Ier 19,13; Sof 1,5). a lui Aház pe care le făcuseră regii lui Iúda și altarele pe care le făcuse Manáse în cele două curți ale templului Domnului. Le-a dărâmat de acolo și le-a aruncat praful în pârâul Cédron. 13Regele a purificat înălțimile care erau în fața Ierusalímului, pe partea dreaptă a Muntelui Nimicirii#23,13 Targùmul și unele versiuni vechi au în loc de „Nimicirii”, „Muntele Măslinilor” (lit.: „al untdelemnului”). și pe care le zidise Solomón, regele, pentru Așéra, idolul abominábil al sidoniénilor, pentru Chemóș, idolul abominábil al lui Moáb, și pentru Milcóm, zeul abominábil al lui Amón. 14A sfărâmat stelele, a tăiat Așérele și a umplut locurile lor cu oase de oameni#23,14 Pentru a profana aceste locuri în mod definitiv. Măsurile lui Iosía sunt îndreptate atât împotriva sanctuarelor locale, unde era continuat un cult mai mult sau mai puțin alterat în cinstea Domnului, cât și împotriva obiceiurilor păgâne: zei și rituri canaaneene sau importate din Asíria. Situația religioasă era una dezastruoasă, confirmată de Ieremía, Sofonía și Ezechièl..
Extinderea reformei la vechiul Regat de Nord
15A dărâmat și altarul care era la Bétel#23,15 Întrucât Asíria dădea semne de slăbiciune, reforma religioasă se extinde și la Regatul din Nord, asupra căruia Iosía dobândise o anumită autoritate. Regele începe de la Bètel, sanctuar care era centrul cultului național al acestui regat. și înălțimea făcută de Ieroboám, fiul lui Nebát, cel care îl făcuse pe Israél să păcătuiască; a ars înălțimea, a prefăcut-o în cenușă și a ars Așéra.
16Iosía s-a întors și a văzut mormintele care erau acolo pe munte. A trimis și a luat oasele din morminte, le-a ars pe altar profanându-l, după cuvântul Domnului pe care l-a spus omul lui Dumnezeu care a zis cuvintele acestea. 17El a zis: „Ce este piatra aceasta pe care o văd?”. Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iúda și a strigat împotriva altarului din Bétel lucrurile acestea pe care le împlinești tu”#23,17 Iosía realizează astfel două profeții din 1Rg 13,2.31-32.. 18El a zis: „Lăsați-l, nimeni să nu-i miște oasele!”. Și au lăsat neatinse oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaría.
19Și cu toate casele de pe înălțimi, care erau în cetățile Samaríei și pe care le construiseră regii lui Israél, mâniindu-l [pe Domnul], Iosía a făcut cu ele așa cum a făcut în Bétel. 20I-a jertfit pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars oase de oameni pe [altare]. Apoi s-a întors la Ierusalím.
Celebrarea Paștelui
21Regele a poruncit întregului popor: „Sărbătoriți Paștele în cinstea Domnului#23,21 Despre această sărbătoare celebrată în conformitate cu Dt 16,1-8 relatează și 2Cr 35,1-9. Această solemnitate, care în timpul lui Isus era sărbătoarea principală a iudeilor, are o lungă istorie. Probabil s-a născut din fuziunea a două sărbători, la început distincte, celebrate amândouă primăvara: Paștele, cu înjunghierea mielului, și Àzimele, cu abținerea de la pâinea dospită. Unite, au devenit sărbătoarea comemorativă a eliberării Israèlului din sclavia egipteană. Se crede că această unire s-a realizat tocmai în timpul lui Iosía. Numai astfel se înțelege caracterul de noutate asupra căruia insistă autorul în v. 22. Dumnezeului vostru, așa cum este scris în această Carte a Alianței!”. 22Căci nu se mai sărbătorise un astfel de Paște din zilele judecătorilor care judecau Israélul, nici în zilele regilor lui Israél și nici în cele ale regilor lui Iúda. 23Astfel, în al optsprezecelea an al regelui Iosía s-a sărbătorit acest Paște în cinstea Domnului la Ierusalím.
Încheierea reformei religioase
24Iosía i-a nimicit și pe necromanți, pe fermecători, terafímii, idolii și toate lucrurile abominábile care erau văzute în țara lui Iúda și în Ierusalím, ca să împlinească cuvintele legii care era scrisă în cartea pe care o găsise Hilchía, preotul, în templul Domnului. 25Ca el nu a fost înaintea lui niciun rege care să se întoarcă la Domnul din toată inima sa și din tot sufletul lui și din toată puterea sa, conform cu toată legea lui Moise. Și nici după el nu s-a mai ridicat unul ca el.
26Dar Domnul nu s-a întors de la mânia sa cea mare de care se aprinsese împotriva lui Iúda din cauza mâniei pe care i-a provocat-o Manáse. 27Domnul a zis: „Îl voi îndepărta și pe Iúda de la fața mea așa cum l-am îndepărtat pe Israél și cum am îndepărtat cetatea aceasta pe care am ales-o, Ierusalímul, și casa despre care am spus: «Acolo va fi numele meu»”.
Sfârșitul domniei lui Iosía
28Celelalte fapte ale lui Iosía și tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda?
29În zilele lui, Faraónul Néco#23,29 După ce babilonienii, cu sprijinul mezilor, au cucerit cetatea Niníve în 612 î.C., o armată egipteană comandată de Nèco s-a îndreptat în ajutorul imperiului asirian în agonie, dar a fost împiedicată momentan la Meghído de Iosía, regele lui Iùda. Pe aici trecea un drum militar ce se îndrepta din Egipt spre Siria. Înfrângerea de la Meghído și moartea regelui Iosía i-au impresionat atât de mult pe iudei, încât aceasta a rămas în literatura apocaliptică drept simbol al înfrângerii totale („ziua de la Armaghedon”: Ap 16,16)., regele Egiptului, a urcat împotriva regelui Asíriei la râul Eufrát. Regele Iosía i-a ieșit înainte, iar Faraón, cum l-a văzut, l-a omorât la Meghído. 30Slujitorii lui l-au pus mort într-un car#23,30 După 2Cr 35,22-24, Iosía a fost pus în car pe când era încă viu și a murit la Ierusalím. Această relatare mai detaliată este, probabil, de preferat.; l-au adus de la Meghído la Ierusalím și l-au îngropat în mormântul său. Apoi, poporul țării l-a luat pe Ioaház, fiul lui Iosía, l-au uns și l-au făcut rege în locul tatălui său.
Domnia lui Ioaház în Iúda (609 î.C.)#23,31 Odată cu moartea lui Iosía, Regatul lui Iùda s-a îndreptat rapid și prematur spre apusul său. Acest lucru s-a datorat și incapacității politice a ultimilor suverani. Unul dintre aceștia a fost Ioahàz, care a urcat pe tron susținut de curentul anti-egiptean. Destituit de Faraònul Neco, a fost dus prizionier în Egipt, unde a murit. 2Cr 3,15 și Ier 22,11 îl numesc „Șalùm”. Probabil, acesta este numele de naștere, în timp ce Ioahàz ar fi numele luat la încoronare.
31Ioaház avea douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit trei luni la Ierusalím. Numele mamei sale era Hamutál, fiica lui Ieremía din Libná. 32El a făcut ce este rău înaintea Domnului, conform cu tot ce au făcut părinții săi.
33Faraónul Néco l-a legat la Ríbla#23,33 Actuala localitate Ribleh, la 75 km sud de Hama. Neco a ajuns aici în timp ce se întorcea din expediția lui spre nord (v. 29). Este o localitate situată pe valea râului Oronte și făcea parte din regatul a cărui capitală era Hamàt (cf. Ier 39,5-6; 52,9-10.26). Regele din Babilòn și-a stabilit aici cartierul general., în țara Hamát, ca să nu mai domnească la Ierusalím; și a impus țării un tribut de o sută de talánți de argint și de un talánt#23,33 Probabil, cifra exactă a dispărut în mod accidental din textul ebraic. LXX are: „10 talànți”. O parte din versiunile vechi are: „110 talànți”. de aur. 34Faraónul Néco l-a făcut rege pe Eliachím, fiul lui Iosía, în locul tatălui său, Iosía, și i-a schimbat numele în Ioiachím#23,34 Prin această schimbare a numelui, Faraònul voia să exprime stăpânirea lui asupra suveranului lui Iùda. Totuși, nu este destul de clar explicat de ce noul nume are o semnificație mai iahvistă decât cel dinainte: „Eliachím” înseamnă „Dumnezeu a constituit”; pe când Ioiachím, „Domnul a constituit”.. L-a luat pe Ioaház, care a mers în Egipt și a murit acolo.
35Ioiachím i-a dat lui Faraón argintul și aurul, dar a pus tribut asupra țării ca să dea bani#23,35 Lit.: „argint”., după porunca#23,35 Lit.: „după gura”. lui Faraón: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui, ca să-l dea Faraónului Néco.
36Ioiachím avea douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit unsprezece ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Zebudá, fiica lui Pedáia din Rumá#23,36 După Jud 9,41, poate fi identificată cu localitatea Aroùma, aproape de Síhem.. 37El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ce au făcut părinții săi. #2Cr 34,29-33 #Ex 24,7 #2Cr 35,1-9 #2Cr 35,26-27 #2Cr 36,1-4 #Ier 22,18 #2Cr 36,5-8
Selectat acum:
2 Regi 23: VBRC2020
Evidențiere
Împărtășește
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași