YouVersion
Pictograma căutare

1 Tesaloniceni 4

4
II. ÎNDEMNURI ȘI ÎNVĂȚĂTURI
Sfințenie și castitate
1În rest, fraților, vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus ca, așa cum ați primit de la noi cum trebuie să umblați și să fiți plăcuți lui Dumnezeu, așa să umblați ca să prisosiți tot mai mult! 2Căci voi știți ce învățături v-am dat în numele Domnului Isus.
3De fapt, aceasta este voința lui Dumnezeu: sfințirea voastră. Să vă feriți de desfrânare!#4,3 Lit.: „Fiți departe!”. Termenul „pornèia” are aici un sens mai general decât în Fap 15,20. De fapt, pentru greci, indică prostituția și adulterul, iar în traducerea greacă a Vechiului Testament, indică orice formă de necurăție. 4Fiecare să știe să-și stăpânească propriul trup#4,4 Lit.: „vasul”. Exegeza dă două interpretări: 1) pornind de la concepția greacă a trupului ca recipient pentru suflet (1Cor 6,19; Rom 12,1), s-ar înțelege „trupul propriu”; 2) pornind de la semnificația verbului „a stăpâni” (care în forma ebraică este folosit pentru „a lua în căsătorie”), de la mai multe texte rabinice (în care expresia „a-și avea vasul” este un eufemism pentru relațiile conjugale) și de la contextul din 1Pt 3,7, s-ar înțelege „soție”. în sfințenie și cinste, 5nu în patima poftei ca păgânii, care nu-l cunosc pe Dumnezeu! 6Nimeni să nu-l asuprească sau să-l înșele în această privință pe fratele său, pentru că Domnul răzbună toate acestea, după cum v-am spus și v-am dat mărturie mai înainte! 7Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințenie. 8De aceea, cine disprețuiește acestea nu-l disprețuiește pe un om, ci pe Dumnezeu, care vi-l dă pe Duhul său Sfânt.
Caritate și muncă
9Cât despre iubirea frățească, nu e nevoie să vă mai scriem, căci voi înșivă ați fost învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții. 10De fapt, o și faceți față de toți frații care sunt în întreaga Macedónie. Totuși, vă îndemnăm, fraților, să prisosiți și mai mult, 11dorind să fiți liniștiți, să faceți [treburile] voastre și să munciți cu propriile voastre mâini, după cum v-am poruncit; 12umblați cu demnitate față de cei din afară și să nu aveți nevoie de nimeni#4,12 Nu este vorba de autosuficiență, care era idealul stoicilor, ci de autonomie față de judecata lumii și străduința de a nu deveni o povară pentru alții.!
Învierea morților
13Nu vreau, fraților, ca voi să rămâneți în ignoranță#4,13 Lit.: „să nu știți”. cu privire la cei morți#4,13 În tot paragraful, sfântul Paul folosește termenul „cei adormiți” în loc de „cei morți”., ca să nu vă întristați precum ceilalți, care nu au speranță. 14Căci dacă noi credem că Isus a murit și a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiți împreună cu el.
15De fapt, vă spunem aceasta după cuvântul Domnului: noi, cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom trece înaintea celor morți, 16pentru că însuși Domnul, la porunca [divină], la strigătul arhanghelului și în sunetul trâmbiței lui Dumnezeu#4,16 Cele 3 simboluri: „porunca divină” (Prov 30,27), „strigătul arhanghelului” (Iuda 9) și „trâmbița” (Ex 19–20 și altele) fac parte din vocabularul care descrie teofania lui Dumnezeu. Aceste simboluri, mereu raportate la Dumnezeu, arată că evenimentele care au loc la sfârșitul lumii scapă de sub controlul uman. Dumnezeu este stăpânul istoriei. El a încredințat-o omului pentru ca să o umple cu realizări. Sfârșitul istoriei este, în același timp, sfârșitul inițiativei omului. va coborî din ceruri și cei morți în Cristos vor învia mai întâi, 17apoi noi, cei vii, care vom fi rămas atunci, și vom fi răpiți împreună cu ei în nori ca să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh și astfel vom fi cu Domnul pentru totdeauna. 18Așadar, îmbărbătați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte! #Ef 1,4 #1Cor 6,12-21 #1Cor 7,2 #Ps 79,6 #Ier 10,25 #Ps 94,1-2 #Dt 32,35 #Lc 10,16 #Ez 37,14 #In 6,45 #2Tes 3,6-12 #Mc 4–11 #Mc 9,31 #Fap 2,24 #1Cor 7,10 #1Cor 15,51 #Mt 24,30-31 #1Cor 15,52 #1Cor 15,23 #In 12,26 #1Tes 5,10

Evidențiere

Partajează

Copiază

None

Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te