1 Samuel 25:2-35

Era un om în Maón a cărui proprietate era în Carmél. Era foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre. El își tundea turma în Carmél. Numele acestui om era Nabál, iar numele soției lui era Abigáil; era o femeie înțeleaptă și frumoasă la chip, dar bărbatul [ei] era aspru și rău în faptele lui. Era un fiu al lui Cáleb. Davíd a auzit în pustiu că Nabál își tunde turma. Davíd a trimis zece tineri și le-a zis: „Urcați la Carmél și mergeți la Nabál! Întrebați-l de sănătate în numele meu și spuneți-i așa: «Să trăiești! Pacea să fie cu tine, cu casa ta și cu toți ai tăi! Am auzit că tunzi [turma]. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am umilit și nu li s-a luat nimic tot timpul cât au fost la Carmél. Întreabă-i pe slujitorii tăi și-ți vor spune! Să afle tinerii har în ochii tăi, căci am venit într-o zi bună! Dă, te rog, ceea ce ai la îndemână slujitorilor tăi și fiului tău Davíd!»”. Slujitorii lui Davíd au mers, i-au spus lui Nabál toate acele cuvinte și au așteptat. Nabál le-a răspuns slujitorilor lui Davíd: „Cine este Davíd și cine este fiul lui Iése? Astăzi s-au înmulțit sclavii care fug de la stăpânii lor. Să iau eu pâinea, apa și carnea pe care le-am pregătit pentru cei care tund și să le dau unor oameni pe care nu-i cunosc și nu știu de unde vin?”. Oamenii lui Davíd și-au reluat drumul, s-au întors, au venit și i-au spus [lui Davíd] toate aceste cuvinte. Davíd le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-și ia sabia!”. Și fiecare și-a luat sabia. De asemenea, și Davíd și-a luat sabia. L-au urmat cam patru sute de oameni, iar două sute au rămas la bagaje. Unul dintre slujitori i-a zis lui Abigáil, soția lui Nabál: „Iată, Davíd a trimis din pustiu mesageri ca să-l salute pe stăpânul nostru, iar el s-a purtat rău cu ei. Oamenii [aceștia] au fost foarte buni cu noi; nu ne-au umilit și nu ni s-a luat nimic tot timpul cât am fost cu ei în câmp. Ne-au fost zid noaptea și ziua tot timpul cât am fost cu ei, noi care suntem păstori la turmă. Acum, gândește-te și vezi ce poți face, pentru că e decis răul împotriva stăpânului nostru și împotriva casei lui! El este un om de nimic și nimeni nu-i poate vorbi”. Abigáil s-a grăbit să ia două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte cu stafide și două sute de legături de smochine și le-a pus pe măgari. Le-a zis slujitorilor săi: „Treceți înaintea mea, iar eu voi veni după voi!”. Dar lui Nabál, soțul ei, nu i-a zis [nimic]. Pe când ea era călare pe măgar și cobora muntele printr-un loc stufos, iată, Davíd și oamenii lui veneau înaintea ei și ea s-a întâlnit cu ei. Davíd zisese: „Degeaba am păzit tot ceea ce are omul acesta în pustiu și nu i s-a luat nimic din ce are; el îmi întoarce răul în locul binelui. Așa să facă Dumnezeu slujitorului său Davíd – ba mai rău – dacă eu voi lăsa pe cineva de parte bărbătească până dimineață din tot ceea ce are el”. Abigáil l-a văzut pe Davíd, a coborât repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui Davíd și s-a închinat. S-a aruncat la picioarele lui și a zis: „Vina este a mea, domnul meu! Permite-i slujitoarei tale să-ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale! Să nu-l ia în seamă domnul meu pe omul acela de nimic, pe Nabál, căci cum este numele lui, așa este și el: numele lui este „Nabál” și nebunie este în el. Iar eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe slujitorii domnului meu pe care i-ai trimis. Acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, că te-a împiedicat Domnul să vii [să verși] sânge și să te răzbuni cu mâna ta! Dușmanii tăi și cei care caută răul domnului meu să fie ca Nabál! [Primește] darul acesta pe care-l aduce slujitoarea ta domnului meu ca să fie dat slujitorilor care merg pe urmele domnului meu! Iartă, te rog, vina slujitoarei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică, pentru că domnul meu poartă războaiele Domnului și nu s-a găsit răutate în tine niciodată! Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să-ți caute viața, sufletul domnului meu va fi în cartea celor vii la Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul dușmanilor tăi va fi aruncat ca dintr-o praștie. Când Domnul va face domnului meu tot binele despre care a vorbit și te va stabili conducător peste Israél, să nu fie aceasta pentru tine motiv de remușcare și de mustrare a inimii, pentru că ai vărsat sânge fără motiv și că domnul meu s-a răzbunat singur! Când Domnul va face bine domnului meu, să-ți aduci aminte de slujitoarea ta!”. Davíd i-a zis lui Abigáil: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care te-a trimis astăzi înaintea mea! Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit astăzi să vărs sânge și să mă răzbun singur! Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, care m-a oprit să-ți fac rău, căci, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, nu i-ar fi rămas lui Nabál până la lumina zilei [nimeni] de parte bărbătească”. Davíd a luat din mâna ei ceea ce-i adusese și i-a zis: „Mergi în pace acasă! Vezi, ți-am ascultat glasul și te-am primit bine!”.