1 Petru 1
1
Destinatarii scrisorii
1Petru#1,1 Identificarea între „Símon” și „Petru” trece printr-o formă intermediară: „Kèfas”, o simplă transliterare cu terminație greacă a termenului aramaic. Această formă se întâlnește de 4 ori în 1Corinteni, de 4 ori în Scrisoarea către Galatèni și o singură dată în Evanghelia după sfântul Ioan. Această evoluție lingvistică arată conștiința pe care comunitatea primară a avut-o despre funcția specifică a lui Petru în locuri și în situații diferite. Din „Simon”, prin intervenția directă a lui Cristos (In 1,42), devine „Kèfas” și apoi „Petru”. Numele, în special un nume nou impus, indică – în ambientul cultural semit – o proprietate a persoanei căreia îi este atribuit. Așadar, Petru este perceput de comunitatea creștină primară în rolul său de „stâncă”, fundament referitor la poporul lui Dumnezeu. Acest lucru este valabil chiar în cazul ipotezei că autorul Primei Scrisori a lui Petru nu ar fi Petru însuși., apostol al lui Isus Cristos, către cei aleși care trăiesc ca străini în diaspora#1,1 Lit.: „împrăștiere”. A devenit un termen tehnic pentru a-i indica pe evreii din afara Palestínei, deportați sau exilați de puterile ocupante. Acești evrei nutreau speranța să se întoarcă în patrie. Cu timpul, se formează comunități bine structurate care păstrau legătura cu templul și națiunea. Totuși, aici Petru se adresează creștinilor proveniți dintre păgâni, cărora le amintește că locuința lor pe pământ este trecătoare.: în Pont, Galáția, Capadócia, Asia și Bitínia, aleși 2după preștiința lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea Duhului, pentru a asculta de Isus Cristos și a fi stropiți cu sângele lui#1,2 Purificarea prin sângele lui Isus Cristos face referință precisă la Ex 24,3-8, când, prin stropirea cu sânge într-un context de cult, poporul încheia alianța cu Dumnezeu. Tot la fel, noul popor al lui Dumnezeu încheia alianța cea nouă printr-o astfel de stropire cu sângele lui Cristos. Expresia, care este rituală și, în parte, simbolică, arată că există un raport constitutiv între moartea lui Cristos (care își dă pe cruce viața, sângele) și noul popor al lui Dumnezeu., har vouă și pace din belșug!
Speranța creștină
3Binecuvântat [să fie] Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Cristos care, în marea sa îndurare, ne-a renăscut la o speranță vie prin învierea lui Isus Cristos din morți, 4pentru o moștenire nepieritoare, neîntinată, neofilită, păstrată pentru voi în ceruri. 5Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, pentru mântuirea care este gata să fie manifestată în timpul de pe urmă. 6Pentru aceasta vă bucurați#1,6 Unele traduceri moderne (TOB, TEV) folosesc imperativul: „Bucurați-vă!”., deși acum, pentru puțin timp, trebuie să vă întristați de felurite încercări 7pentru ca valoarea#1,7 Lit.: „încercarea, aprecierea”. credinței voastre, mai prețioasă decât aurul pieritor, care se încearcă în foc, să fie un motiv#1,7 Lit.: „să fie aflată”. de laudă, glorie și cinste la arătarea lui Isus Cristos.
8Pe el, fără să-l fi văzut#1,8 Unele manuscrise au: „fără să-l fi cunoscut”., îl iubiți; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăltați#1,8 Lit.: „vă veseliți”. de o bucurie negrăită și glorificată, 9încredințați că veți ajunge la țelul credinței voastre: mântuirea sufletelor#1,9 Este greu de dat o interpretare precisă a expresiei „mântuirea sufletelor”. În Biblie, concepțiile antropologice sunt relativ nedeterminate și nu au o semnificație filozofică precisă. În general, „sufletul”, sub influența ebraică, se referă la omul întreg, cu o accentuare aparte a calităților sale spirituale. În unele situații, se sesizează influxul dualismului „suflet-trup” tipic mentalității grecești. În contextul de față, expresia „mântuirea sufletelor” se înțelege în sensul unei mântuiri care îl introduce în împărăția lui Dumnezeu pe omul întreg, îi asigură depășirea morții într-o supraviețuire fără riscuri, proprie mentalității grecești a sufletului separat de trup..
10Această mântuire au căutat-o și au cercetat-o profeții care au profețit despre harul [pregătit] pentru voi. 11Ei au cercetat când și în ce vremuri avea în vedere Duhul lui Cristos, care era în ei, atunci când dădea mărturie de mai înainte despre suferințele lui Cristos și gloria de după ele. 12Acestora le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi au făcut#1,12 Lit.: „au slujit”. ei acestea, care acum vă sunt vestite prin cei care v-au adus vestea cea bună prin Duhul Sfânt trimis din ceruri. Lucrurile acestea, chiar îngerii doresc să le privească.
Mărturisirea speranței printr-o viață sfântă
13De aceea, fiți cu mintea clară#1,13 Lit.: „încingeți-vă șoldurile minții!”. Imaginea evocă ținuta cerută pentru celebrarea Paștelui (Ex 12,11) și disponibilitatea pentru slujire (Lc 12,35) în așteptarea revenirii lui Cristos. Expresia face aluzie la practica orientalilor care se pregăteau de drum sau de muncă prin legarea hainelor lungi și largi la mijloc pentru a le ușura mișcarea. Practica aceasta devine aici un simbol al atitudinii spirituale de vigilență și angajare creștină pentru a depăși pericolul realinierii la ambientul păgân, hedonist., cumpătați în toate; puneți-vă toată speranța în harul care va fi dat când se va revela Isus Cristos! 14Ca niște copii ascultători, nu vă lăsați duși de poftele de mai înainte, când erați în ignoranță#1,14 Lit.: „călăuziți de ignoranță”., 15ci, așa cum este sfânt cel care v-a chemat, deveniți și voi sfinți în toată purtarea voastră, 16pentru că este scris: „Fiți sfinți, pentru că eu sunt sfânt!”.
17Și dacă îl numiți Tată pe cel care, fără de părtinire, judecă fapta fiecăruia, purtați-vă cu teamă în timpul înstrăinării voastre! 18Voi știți că nu prin lucruri pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din purtarea voastră fără sens#1,18 Termenul „mataios”, în greaca biblică, desemnează condiția idolatrică a păgânilor care venerează niște „nulități”: zei morți și nefolositori (Ex 20,7.8; Lev 17,7; Fap 14,15). moștenită de la părinți, 19ci cu sângele prețios al lui Cristos, care, ca un miel fără cusur și neprihănit#1,19 Legea lui Moise prescria ca victima pentru sacrificiu să fie „fără meteahnă”, fără niciun defect („àmomos”). Termenul „àspilos” (care nu se găsește în LXX, deși are o semnificație apropiată de „àmomos”) adaugă o nuanță spirituală care se potrivește mai bine jertfei personale a lui Isus Cristos., 20era cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvăluit, pentru voi, în timpurile de pe urmă. 21Prin el voi credeți în Dumnezeu care l-a înviat din morți și i-a dat gloria așa încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.
Îndemnuri la dragoste fraternă
22Deoarece, prin ascultarea de adevăr#1,22 Unele manuscrise adaugă: „prin Duhul”., v-ați curățat sufletele în vederea unei dragoste fraterne fără ipocrizie, iubiți-vă cu înflăcărare unii pe alții cu inimi curate#1,22 Unele manuscrise importante, în loc de „curate”, au: „adevărate”, iar alte manuscrise au numai: „din inimă”., 23pentru că ați fost renăscuți nu dintr-o sămânță pieritoare, ci nepieritoare, prin cuvântul lui Dumnezeu, cel viu și care rămâne, 24căci:
„Orice om [este] ca iarba
și toată gloria lui, ca floarea ierbii:
iarba s-a uscat
și floarea a căzut;
25 dar cuvântul lui Dumnezeu
rămâne în veci”.
Acesta este cuvântul care v-a fost vestit prin evanghelie. #Rom 8,29 #2Tes 2,13 #In 3,3-5 #1In 3,9 #Mt 6,19-20 #In 17,11 #4,12.13 #In 16,20 #Evr 12,11 #Iac 1,2 #Ps 66,10 #Iac 1,3 #Zah 13,9 #Mal 3,3 #1Cor 3,13 #In 20,29 #2Cor 5,7 #Mt 13,17 par. #Is 52,13 #Is 53,12 #Lc 18,31; 24,26.27 #Rom 16,25.26 #Fap 1,8 #1Cor 2,4 #1Tes 1,5 #4,3 #Ef 2,1-3; 4,17-18 #Lev 11,44.45; 19,2 #Ps 62,13 #Ier 17,10 #Rom 2,6 #Ap 2,23; 22,12 #Is 52,3 #Ef 4,17 #Fap 20,28 #Evr 9,12 #Gal 4,4 #Rom 4,24; 10,9 #In 13,34 #Rom 12,10 #Iac 1,18 #1In 3,9 #Evr 4,12 #Is 40,6-8
Selectat acum:
1 Petru 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași