1 Regi 13
13
Distrugerea altarului din Bétel
1Iată, un om al lui Dumnezeu a venit din Iúda la Bétel, la cuvântul Domnului, iar Ieroboám stătea lângă altar ca să ardă tămâie. 2El a strigat împotriva altarului, la cuvântul Domnului, și a zis: „Altarule! Altarule! Așa vorbește Domnul: «Iată, se va naște un fiu din casa lui Davíd al cărui nume va fi Iosía#13,2 Mulți interpreți elimină acest nume bazându-se pe faptul că profețiile, de obicei, sunt nedeterminate. Este vorba probabil de un adaos influențat de reforma regelui Iosía (2Rg 23,16-20).; el îi va aduce jertfe deasupra ta pe preoții înălțimilor care ard tămâie pe tine și oase de oameni#13,2 Oasele de oameni făceau impur orice lucru atins de ele (cf. Num 19,16). vor arde deasupra ta!»”. 3În ziua aceea a dat un semn, zicând: „Acesta este semnul că Domnul a vorbit: iată, altarul se va despica și cenușa de pe el se va vărsa”#13,3 Cenușa victimei era partea din sacrificiu rezervată în mod special lui Dumnezeu (Lev 3,16). Dacă ea se împrăștia, era profanată, ceea ce însemna că sacrificiul își pierdea toată valoarea și eficacitatea.. 4Când regele a auzit cuvântul pe care-l strigase omul lui Dumnezeu împotriva altarului din Bétel, a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeți-l!”. Și mâna pe care o întinsese Ieroboám împotriva lui s-a uscat și n-a putut să și-o retragă.
5Altarul s-a despicat și cenușa de pe el s-a vărsat, după semnul pe care-l dăduse omul lui Dumnezeu, la cuvântul Domnului. 6Regele i-a zis omului lui Dumnezeu: „Roagă-te Domnului#13,6 Lit.: „roagă fața Domnului!”. Dumnezeului tău și cere-i să-mi pot trage mâna înapoi!”. Omul lui Dumnezeu s-a rugat Domnului și regele a putut să-și tragă înapoi mâna și ea a fost ca mai înainte. 7Regele a zis omului lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă ca să te întărești și-ți voi da un dar!”. 8Omul lui Dumnezeu i-a zis regelui: „Chiar dacă mi-ai da jumătate din casa ta, nu aș intra cu tine, nu voi mânca pâine și nu voi bea apă în locul acesta. 9Căci așa mi-a poruncit Domnul#13,9 Lit.: „căci așa mi s-a poruncit prin cuvântul Domnului”.: «Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă și să nu te întorci pe drumul pe care ai mers!». 10El a mers pe un alt drum și nu s-a întors pe drumul pe care venise la Bétel.
Omul lui Dumnezeu și profetul
11Era un profet bătrân#13,11 Profetul reprezenta în epoca respectivă un fel de persoană inspirată, inferioară adevăratului „om al lui Dumnezeu” (cf. 2Rg 2; Am 7,14). care locuia la Bétel. Fiul său a venit și i-a povestit toate lucrurile pe care le făcuse omul lui Dumnezeu la Bétel în ziua [aceea]; le-a povestit tatălui său, precum și cuvintele pe care i le spusese regelui. 12Tatăl lor le-a zis: „Pe ce drum a plecat?”. Fiii săi au văzut drumul pe care a plecat omul lui Dumnezeu care venise din Iúda. 13El le-a zis fiilor săi: „Puneți-mi șaua pe măgar!”. I-au pus șaua pe măgar și a încălecat pe el. 14S-a dus după omul lui Dumnezeu și l-a găsit stând sub stejar#13,14 Stejarul, însoțit de articol, corespunde celui care acoperea mormântul Debòrei, doica Rebècăi (cf. Gen 35,8).. Și i-a zis: „Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iúda?”. El a răspuns: „Da, eu!”. 15El i-a zis: „Vino cu mine acasă și mănâncă pâine!”. 16Dar el i-a răspuns: „Nu pot să mă întorc cu tine, nici să intru la tine. Nu voi mânca pâine și nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta. 17Căci a fost un cuvânt al Domnului către mine: «Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo! Să nu te întorci pe drumul pe care vei merge!»”. 18Dar el i-a zis: „Și eu sunt profet ca tine; un înger mi-a vorbit din partea Domnului și mi-a zis: «Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă!»”. Însă îl mințea#13,18 Minciuna avea ca scop punerea la încercare a colegului său. Aceasta nu este incompatibilă cu misiunea unui profet. Faptul că a fost cu adevărat profet o demonstrează prezicerea inspirată de Dumnezeu și realizarea ei imediată (v. 20-24). Textul pune accentul pe faptul că porunca lui Dumnezeu cere o supunere absolută și omul lui Dumnezeu nu ar fi trebuit în niciun caz să o pună sub semnul întrebării (cf. v. 21-26).. 19S-a întors cu el, a mâncat pâine în casa lui și a băut apă.
20Pe când stăteau ei la masă, cuvântul Domnului a fost către profetul care-l adusese înapoi. 21Și a strigat către omul lui Dumnezeu care venise din Iúda: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că ai nesocotit cuvântul#13,21 Lit.: „gura”. Domnului și n-ai păzit porunca pe care ți-a dat-o Domnul Dumnezeul tău, 22pentru că te-ai întors, ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care îți spusese: ‹Să nu mănânci pâine și să nu bei apă acolo!›, trupul tău mort nu va intra în mormântul părinților tăi!#13,22 Obiceiul de a deține un mormânt pentru familie este anterior sosirii israeliților în Palestina (cf. Gen 23; 49,30; 2Rg 22,20; Is 14,19; Ier 8,1-2; Neh 2,5).»”. 23După ce a mâncat pâine și a băut apă, au pus șaua pe măgar pentru profetul care îl adusese înapoi. 24[Omul lui Dumnezeu] a plecat și a fost întâlnit pe drum de un leu care l-a omorât. Trupul lui mort era întins pe drum; măgarul a rămas lângă el, iar leul stătea și el lângă cadavru#13,24 Relatarea vrea să demonstreze că existența unui profet este legată de ascultarea absolută pe care o datorează cuvântului primit direct de la Domnul. Împotriva acestuia niciun alt mesaj, chiar „îngeresc”, nu trebuie să aibă întâietate (cf. Gal 1,8).. 25Niște oameni care treceau pe acolo au văzut trupul mort întins pe drum și leul stând lângă cadavru. Au mers și au spus în cetatea în care locuia profetul cel bătrân. 26Profetul care îl întorsese din drum a auzit și a zis: „Este omul lui Dumnezeu care a nesocotit cuvântul Domnului. Domnul l-a dat leului care l-a sfâșiat și l-a omorât, după cuvântul pe care Domnul i-l spusese”. 27Apoi le-a spus fiilor săi: „Puneți-mi șaua pe măgar!”. Iar ei au pus șaua. 28El a plecat și a găsit cadavrul întins pe drum, iar leul și măgarul stăteau lângă cadavru. Leul nu mâncase cadavrul și nu sfâșiase măgarul#13,28 Acest detaliu intenționează să sublinieze că leul nu l-a ucis pe omul lui Dumnezeu pentru a-și astâmpăra foamea, ci pur și simplu pentru a îndeplini voința divină (cf. 2Rg 17,25).. 29Profetul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu, l-a pus pe măgar și l-a dus înapoi. Apoi a venit în cetatea profetului celui bătrân ca să-l jelească și să îl îngroape. 30I-a pus trupul în mormânt și l-a jelit, [zicând]: „Vai, fratele meu!”#13,30 Formulă rituală a lamentației funerare (cf. Ier 22,18; 34,5).. 31După ce l-a îngropat, le-a zis fiilor săi: „Când voi muri, să mă îngropați în mormântul în care este îngropat omul lui Dumnezeu; să-mi puneți oasele lângă oasele lui! 32Căci se va realiza cuvântul pe care l-a strigat el din partea Domnului împotriva altarului din Bétel și împotriva tuturor templelor de pe înălțimi#13,32 Este un anacronism: Samaría nu fusese construită și nici nu devenise capitală a regatului decât începând cu Omrí, adică cu o jumătate de secol mai târziu (cf. 1Rg 16,24). din cetățile Samaríei”.
33După aceasta, Ieroboám nu s-a întors de pe calea lui cea rea. A pus iarăși preoți pentru înălțimi luați din tot#13,33 Lit.: „din extremitățile poporului”. poporul: pe oricine dorea, îl consacra#13,33 Lit.: „îi umplea mâinile”. Este o expresie obișnuită pentru a desemna consacrarea sacerdotală. Ea derivă din ritul prin care Moise a luat pâinile azime și unele măruntaie ale victimelor și le-a pus în mâinile lui Aaròn și ale fiilor săi pentru ca să le ridice înaintea Domnului (Ex 29,22-24). preot al înălțimilor. 34Lucrul acesta a fost spre păcat pentru casa lui Ieroboám, ca [Domnul] să o șteargă și să o nimicească de pe fața pământului. #2Rg 23,15-16 #Zah 11,17 #20,36 #12,31
Selectat acum:
1 Regi 13: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași