1 Corinteni 12
12
Carismele în Biserică
1Iar cât privește darurile spirituale, nu vreau, fraților, să rămâneți în ignoranță#12,1 Lit.: „să nu știți”.. 2Voi știți că, atunci când erați păgâni, mergeați la idolii cei muți ca și cum ați fi fost mânați. 3De aceea, vă fac cunoscut că nimeni care vorbește prin Duhul lui Dumnezeu nu spune: „Anatema să fie Isus!” și nimeni nu poate să spună „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.
4Există diferite daruri, dar este același Duh. 5Sunt diferite slujiri, dar este același Domn. 6Sunt diferite lucrări, dar este același Dumnezeu care lucrează toate în toți. 7Fiecăruia îi este dată manifestarea Duhului spre binele comun. 8Căci unuia [îi este dat] prin Duhul cuvântul înțelepciunii, altuia, cuvântul cunoașterii, după același Duh#12,8 Înțelepciunea și cunoașterea nu se referă la o calitate stabilă și permanentă, ci la un dar trecător al Duhului. Înțelepciunea se referă, fără îndoială, la fel ca în 1Cor 2,6, la cunoașterea profundă a planului lui Dumnezeu. Este greu de precizat conținutul cunoașterii. Folosirea unor propoziții diferite („prin Duhul”, „după”, „în”) arată că Duhul Sfânt este, în toate situațiile, cel prin care carismele sunt dăruite membrilor comunității. Însă niciuna dintre aceste carisme nu este Duhul în persoană. Singurul dar care ar putea fi identificat cu Duhul este darul Iubirii., 9iar altuia, datorită aceluiași Duh, credința, altuia, darul#12,9 Lit.: „carisma”. vindecărilor, prin același unic#12,9 Câteva manuscrise omit termenul „unic”, iar unele omit: „prin același singur Duh”. Duh; 10unuia [îi este dată] puterea de a face minuni#12,10 Lit.: „lucrarea puterilor”., altuia, profeția, altuia, discernământul duhurilor, altuia, varietatea limbilor, iar altuia, interpretarea limbilor. 11Însă toate acestea le lucrează unul și același Duh, care împarte fiecăruia după cum vrea.
Trupul mistic al lui Cristos
12Așa cum trupul este unul și are multe membre, iar toate membrele trupului, deși sunt multe, formează un singur trup, tot la fel și Cristos. 13Căci noi toți am fost botezați într-un singur Duh spre a fi un [singur] trup, fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, și toți am fost adăpați într-un singur Duh. 14Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. 15Dacă piciorul ar spune: „Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup”, oare pentru aceasta nu este din trup? 16Și dacă urechea ar spune: „Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup”, oare pentru aceasta nu este din trup? 17Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Și dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18Acum însă Dumnezeu a pus membre în trup, pe fiecare dintre ele, așa cum a voit. 19Deci, dacă toate ar fi un singur membru, unde ar fi trupul? 20Însă acum, deși sunt multe membre, există un singur trup. 21Ochiul nu poate să spună mâinii: „Nu am nevoie de tine”, și nici capul [nu poate să spună] picioarelor: „Nu am nevoie de voi”. 22Ba, cu mult mai mult, membrele trupului, care par mai slabe, sunt mai necesare 23și pe cele care par a fi fără cinste le îmbrăcăm cu mai multă cinste și cele ale noastre de care ne rușinăm sunt tratate cu mai multă cuviință#12,23 Lit.: „decor, podoabă”.; 24pe când cele cuviincioase ale noastre nu au nevoie. Dar Dumnezeu a alcătuit astfel trupul încât dă cinste mai mare celor care duc lipsă de ea, 25ca să nu fie dezbinare în trup, ci membrele să se îngrijească la fel unele de altele. 26Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună cu el, iar dacă este cinstit un membru, toate se bucură cu el. 27Voi sunteți trupul lui Cristos și membru fiecare în parte. 28Și cei pe care Dumnezeu i-a pus în Biserică sunt: mai întâi apostolii, în al doilea rând profeții, în al treilea rând învățătorii, apoi cei care au puterea [minunilor], apoi carisma vindecărilor, a ajutorării, a conducerii, a limbilor diferite. 29Oare sunt toți apostoli? Oare toți sunt profeți? Oare toți învățători? Oare au toți puterea minunilor? 30Oare au toți carisma vindecărilor? Oare toți vorbesc în limbi? Oare toți interpretează? 31Voi însă fiți zeloși față de darurile#12,31 Lit.: „carismele”. cele mai bune.
Elogiul iubirii#12,31 Pentru sfântul Paul, iubirea este carisma prin excelență care constituie atmosfera vieții creștine și motivează toată viața celui care crede. Pentru a reda diferitele nuanțe ale iubirii, limba greacă folosește 4 termeni diferiți: 1) „storghé” pentru a reda gingășia și tandrețea dintre membrii unei familii; 2) „eros” pentru a reda iubirea sexuală, patima amoroasă (nu apare în Noul Testament); 3) „philia” pentru a descrie prietenia, o relație intimă și de reciprocitate între membrii unui grup (filozofii greci au elaborat noțiunea cu grijă, insistând asupra egalității, deci a aceluiași nivel cultural și social); 4) „agápe”, termenul folosit în acest imn (substantivul este specific creștinismului și apare de peste 60 de ori în scrisorile sfântului Paul), pentru a reda iubirea dintre persoanele Sfintei Treimi, iubirea lui Dumnezeu față de oameni (chiar în absența răspunsului omului), a oamenilor față de Dumnezeu (aceasta presupune cunoaștere, cinstire, respect profund, care îndeamnă la admirație și ajunge la adorație) precum și a oamenilor între ei. Întotdeauna, acest fel de iubire se manifestă în acte concrete (de fapt, verbul „agapào” înseamnă „a primi un oaspete cu bunăvoință și afecțiune”), ajungând până la dăruirea propriei vieți.
Și eu vă voi arăta o cale și mai minunată. #Rom 10,9 #Fil 2,11 #Fap 2,36 #Rom 12,6 #Rom 12,3 #Rom 12,4-5 #Gal 3,28 #Rom 12,5 #1Cor 10,17 #Ef 1,23; 4,4.25; 5,30
Selectat acum:
1 Corinteni 12: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași