Cântarea cântărilor 8
8
1„O, dacă frate, te-aș avea!
Dacă și tu, de mama mea
Erai ținut, la sânii ei
Din care laptele să-l bei,
De câte ori, când aș veni
Și-n uliță te-aș întâlni,
Te-aș săruta, căci nimenea,
Atunci, de rău, nu m-ar ținea.
2Apoi, cu tine eu m-aș duce.
La a mea mamă te-aș aduce
Și la învățătura ei.
Atuncea, eu ți-aș da să bei
Un vin ales, mirositor,
Precum și mustu-mbietor –
Cu-al său buchet fin și plăcut –
Pe cari din rodii l-am făcut.
3Stânga, sub cap, să mi-o așeze,
Iar dreapta-i să mă-mbrățișeze!”
4„Vă rog, pe voi – fiice pe care,
Ierusalimul meu le are –
Să nu cumva, voi să stârniți
Iubirea și să n-o treziți,
Din somn – luați dar, seama bine –
Până când, singură, ea vine.”
5Dar cine ar putea să fie
Cea care suie, din pustie?
De-al ei iubit, se sprijinește
Și-n felu-acesta îi vorbește:
„Iată, sub măr eu te-am trezit.
Acolo fost-ai zămislit
De mama ta, căci te-a făcut
Acolo unde te-ai născut.”
6„Pecete, pune-mă a sta
Pe brațul și inima ta,
Pentru că dragostea e mare
Și-asemeni morții, e de tare;
Iar gelozia ațâțată,
Apare neînduplecată.
Ca locuința morților
E al ei jar, mistuitor
Precum e jarul focului –
E-o flacără a Domnului.
7De ape mari, de-ar fi cuprinsă
Iubirea, n-o să fie stinsă.
Chiar râuri peste ea de-ar trece,
Nu vor putea să o înece.
Chiar dacă omul dăruiește
Averea ce-o agonisește,
Pentru iubire, n-ar putea
Decât dispreț de a avea.
8Încă o soră am avut,
Ai cărei sâni nu au crescut,
Căci este mică sora mea.
Ce ne vom face noi, cu ea,
În ziua când au să sosească
Cei care vin să o pețească?”
9„Dacă e zid, o să zidim
Zimți de argint, să o gătim.
Dacă e ușă, atunci noi,
Ca pe o scândură apoi –
Care din cedru s-a cioplit –
O s-o întindem, negreșit.”
10Eu sunt un zid, iar sânii mei,
Ca niște turnuri îmi sunt ei.
De ochii lui am fost privită
Și-am fost apoi, asemuită
Cu una care, negreșit,
Pace, în urmă, a găsit.”
11„Avut-a Solomon o vie,
La Bal-Hamon și în chirie
A dat-o unor păzitori.
Din rodul ei, ăști lucrători
O dare-avut-au de plătit,
Ce în argint s-a socotit.
O mie e, de fiecare –
Luată-n sicli – acea dare.”
12„Dar via ce a mea era,
Doar pentru mine-o voi păstra.
Hei, Solomon, să iei o mie
De sicli, pentru a ta vie,
Și două sute pentru cei
Care păzesc roadele ei!”
13Hei, tu acela care ești
Cel ce-n grădini doar locuiești,
Niște prieteni, iată, vor
Să-și plece-acum urechea lor,
La glasul tău. Binevoiește
Acuma dar, și îmi vorbește!”
14„Hai, vino repede, căci eu
Te-aștept aici, iubitul meu!
Aleargă iute, bunăoară,
La fel ca și o căprioară.
Ca și un pui de cerb apoi,
Saltă și vino înapoi.
Treci peste munți ce răspândesc
Miresme, și ne despărțesc!”
Selectat acum:
Cântarea cântărilor 8: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca