Iar Cel care, din cer, scrutează
Și, inimile, cercetează,
Vede dorința Duhului
Și știe năzuința Lui;
Astfel dar, Duhul ostenește
Și, pentru sfinți, El mijlocește,
În față stând, la Dumnezeu,
După a Lui voie, mereu.”
„Pe de-altă parte, s-a vădit
Că lucrurile – negreșit –
Întotdeauna, se adună,
Și că lucrează împreună,
Numai spre binele celor
Cari dovedit-au – fraților –
Că Îl iubesc pe Dumnezeu,
Deci, pentru cei chemați, mereu,
Să fie după planul Lui,
Deci, după placul Domnului.
Pe cei pe cari i-a cunoscut,
Mai dinainte i-a știut
Și-a hotărât ca ei să vie
Mai dinainte, ca să fie,
Apoi, asemeni chipului
Pe care-l are Fiul Lui,
Ca între mai mulți frați, astfel,
Să poată fi Cel dintâi, El.
Pe-acei care, mai dinainte
I-a hotărât – luați aminte –
Că El, pe dată, i-a chemat,
Iar după ce i-a adunat,
I-a socotit neprihăniți.
Pe cei ce-s astfel socotiți –
Pe care El i-a hărăzit –
În urmă, i-a și proslăvit.
Deci, ce va spune orișicare,
În fața ăstor lucruri, oare?
Dacă e Dumnezeu cu noi,
Cine ne e-mpotrivă-apoi?
Pe al Său Fiu, nu L-a cruțat,
Ci jertfă, pentru noi, L-a dat.
Și-atuncea, cum oare – odată –
Nu ne va da, fără de plată,
Orișice lucru, cari, astfel,
Va fi primit cu tot cu El?
Dar cine, oare, va-ncerca,
O pâră, de a ridica
Contra acelor care sânt
Aleși, ai Domnului Cel Sfânt?
Pentru că ei sunt socotiți,
De către El, neprihăniți!
Deci, cine o să îndrăznească,
Pe-aceștia, să îi osândească?
Iată, Hristosul a murit!
Ba, mai mult, s-a adeverit
Că după ce a înviat,
În cer S-a dus, unde a stat
La dreapta Domnului apoi,
Să mijlocească pentru noi.
Și cine o să reușească –
Pe noi – ca să ne despărțească
De-a lui Hristos iubire, oare?
Necazul, strâmtorarea mare,
Sau poate că vreo prigonire,
Ori foametea de peste fire,
Sau lipsa straielor cumva,
Primejdia, sau altceva,
Ori sabia? Ce-aveți de zis?
Prea bine știm că este scris:
„Din a Ta pricină, sortiți –
Morții – suntem, și socotiți
Drept niște oi, pentru tăiat.”
Totuși, vă spun adevărat,
Că-n toate lucrurile – noi –
Suntem biruitori apoi,
Doar prin Acel cari, negreșit,
Întotdeauna, ne-a iubit.
Căci eu sunt bine-ncredințat,
Cum că nimica, niciodat’ –
Nici moartea și nici viața dar,
Îngeri sau stăpâniri măcar,
Puteri sau lucruri pieritoare,
Și nici acelea viitoare,
De-asemenea, nici înălțimea,
Și tot așa nici adâncimea,
Precum și nici orice făptură –
Nu va putea fi în măsură
Să ne despartă – vă spun eu –
De dragostea lui Dumnezeu,
Aflată – după cum v-am spus –
În Domnul nost’, Hristos Iisus.”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
