Căci toți, precum e a lor fire,
Ajuns-au de-au păcătuit
Și-n felu-acesta, s-a vădit
Cum că lipsiți au fost, mereu,
De slava de la Dumnezeu.
Acuma însă, socotiți
Au fost cu toți, neprihăniți,
Prin harul Său doar, care, iată
Că este dat, fără de plată,
Numai printr-o răscumpărare
Ce vine de la El, și care –
Așa după cum am mai spus –
Se află în Hristos Iisus.
Mai dinainte, Dumnezeu,
Pe El, L-a rânduit, mereu,
Să fie – pentru-ntreaga fire –
O jertfă pentru ispășire,
Doar prin credința arătată
În al Lui sânge, căci vrea – iată –
Să Își arate-n acest fel,
Neprihănirea Sa, în El;
Că nu a mai luat aminte
La tot ce-a fost, mai înainte,
Ci, cu vederea, a trecut
Păcatele ce s-au făcut,
În vremurile-acelea-n care,
A dovedit, multă răbdare.