Romani 16:1-13

„Pe Fivi, sora noastră, care, Rang de diaconiță, are În Chencrea-n Biserica noastră, O las, acum, în grija voastră. În Domnul, bine, s-o primiți Și-un vrednic chip, să dovediți, Ca niște sfinți adevărați. De-aceea, să o ajutați Cu tot ce are trebuință, Căci și ea – după-a ei putință – S-a arătat de ajutor Și mie, dar și fraților. Să-i spuneți „sănătate” voi, Priscilei și, mai vreau, apoi, Ca să îi spuneți „sănătate” Și lui Acuila – al meu frate – Căci ei sunt, în Hristos, mereu, Tovarăși buni, în lucrul meu. Ei nu au pregetat, deloc, Să-și pună a lor viață-n joc, Să-mi poată scăpa viața, mie. Le mulțumesc și, vreau să știe, Că și Bisericile care Sunt dintre Neamuri – fiecare – Aduce a sa mulțumire. De-asemenea, să dați de știre, Ca „sănătate” să se spună, Bisericii care se-adună În casa lor. Voiesc, apoi, Lui Epenet, să-i spuneți voi, Din parte-mi, „multă sănătate”; El este prea iubitul frate, Care îmi e de căpătâi, Căci în Hristos, rodul dintâi S-a dovedit – rodul ales – Care-i, din Asia, cules. Să-i spuneți „sănătate” – apoi, Mariei, care, pentru voi, Neîncetat, s-a ostenit. Și lui Andronic, negreșit, Să îi transmiteți „sănătate”. Aste urări să fie date Și Iuniei, pentru că ei, Rude, îmi sunt, și-au fost ai mei Tovarăși, când, întemnițat, Cu ei alături, m-am aflat. ‘Nainte de-a fi eu venit, Ei, de Hristos, s-au alipit. Oameni de vază, dragii mei, Se află-ntre apostoli, ei. Lui Ampliat, doresc apoi, Să-i spuneți „sănătate” voi, Căci este prea iubitul meu, Aflat în Domnul, tot mereu. Lui Urban, spuneți „sănătate”, Căci el este al nostru frate Și ni-e tovarăș, în Hristos, În lucrul nost’, anevoios. Lui Stache, prea iubitul meu, Tot „sănătate”, îi zic eu. Lui Apele, vă rog, apoi, Să-i spuneți „sănătate” voi. El, în Hristos, s-a arătat A fi tovarăș încercat. Pe-Aristobul, să nu-l uitați Și, „sănătate”, să urați Și celor care se găsesc În casa lui, de locuiesc. Și lui Ierodion, aș vrea – Cel care este ruda mea – Să-i spuneți „sănătate” voi. Transmiteți „sănătate”-apoi, La fel, așa precum am zis, Celor din casa lui Narcis, Cari sunt ai Domnului. Apoi, Trifenei și Trifosei, voi, Tot „sănătate”, le urați, Pentru că ei – dragii mei frați – Doar pentru Domnul, ostenesc. Tot sănătate îi doresc Persidei, căci se străduiește, În Domnul, și se ostenește, Iar de aceea, o iubesc. Lui Ruf, de-asemeni, îi doresc Tot sănătate, căci ales, În Domnul, e; bine-nțeles, La fel și mamei lui apoi, Să-i spuneți „sănătate” voi, Pentru că, totdeauna, ea A fost la fel, ca mama mea.