De-aceea, daruri diferite,
Ne-au fost, prin har, nouă-mpărțite:
Acel care-a primit, prin har,
Al prorociei mare dar,
Să-l folosească cu știință,
După măsura-i de credință;
Acela care e chemat
Pentru o slujbă, ne-ncetat,
De acea slujbă să se țină.
Cel care e chemat să vină,
Învățătură ca să dea,
De-nvățături se va ținea.
Acela cari este în stare
Ca să aducă-mbărbătare
La alții, trebuie să știe
De-mbărbătări doar, să se ție.
Cel care vrea să dăruiască,
Inimă largă să vădească.
Acela care cârmuiește,
Râvnă s-arate, trebuiește;
Iar milostenia, vreau să fie,
Făcută doar cu bucurie.”
„Iată dar, dragostea, pe care,
Vreau, să o aibă, fiecare:
Curată, trebuie să fie,
Și fără prefăcătorie.
De rău – mereu – să vă-ngroziți;
De bine, tare, stați lipiți.
Cu dragoste frățească, voi
Să vă iubiți, cu toți, apoi.
În cinste, vreau, să învățați,
Întâietate, să vă dați.
În sârguință, dovediți
Că, fără preget, a fi, știți.
De râvnă, plini, să fiți, mereu,
În duh, slujind lui Dumnezeu.
Plini de nădejde, să sperați –
Mereu – și să vă bucurați.
Când, în necazuri, vă găsiți,
Răbdare, vreau, să dovediți.
În rugăciuni, trebuie-apoi,
Stăruitori ca să fiți voi.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
